Bali (Indonezia) – o treaptă spre cer

Templul Ulun Danu Beratan-Bali

“Traveling – It leaves you speechless then turns you into a storyteller” / ”Călătoriile – Te lasă fară cuvinte, apoi te transformă într-un povestitor” (Ibn Battuta)

Una dintre cele mai frumoase senzații pe care le cunoaște natura umană ține de descoperirea și cunoașterea altor culturi. Poarta mea către Asia a fost Bali – Indonezia. A fost o poartă către o cultură cu adevărat fascinantă, dar mai ales, a fost o treaptă în evoluția mea spirituală. Mai mult decât orice altă locație, Indonezia mi-a lăsat în suflet o senzație de liniște și de bogăție interioară. M-am întors din Indonezia un om mai liniștit, mai înțelept, mai bogat spiritual, având certitudinea că Asia oferă o experiență turistică unică, de neegalat.

Deși drumul până în Indonezia este costisitor și lung (la dus am făcut 20 de ore în aer), mărturisesc că ceea ce am simțit în acest concediu a fost unic. Indiferent ce cauți în Indonezia (cultură, natură, o experiență spirituală diferită, gastronomie, …), locația are capacitatea de a-ți depăși orice așteptare. Oamenii sunt foarte calzi și prietenoși, zâmbesc tot timpul, iar mirosul de arome folosite în ofrande plutește în văzduh.

În Bali ne-am cazat într-un hotel în zona Kuta, la 2 minute de plajă. Dimineața mirosea în tot hotelul a ofrande, muzica ambientală era una foarte liniștitoare, iar mâncarea era bazată în special pe legume fierte, orez, noodles și carne de pui (în Bali se găsesc foarte greu preparate din porc sau vită). Astfel, liniștea și armonia au fost cele două caracteristici pricipale ale șederii mele pe insulă.

Kuta Beach-Bali

Cea mai frumoasă amintire în ceea ce privește hotelul din Bali este legată de faptul că, întâmplarea a făcut să îmi aniversez ziua de naștere în timpul acestui sejur. Reprezentanții hotelului au sesizat acest aspect din pașaport, iar seara, după ce m-am întors acasă după o zi foarte lungă și plăcută vizitând diferite obiective turistice de pe insulă, cineva îmi bate la ușă. Deschid și văd un tort foarte frumos ornat, adus de patru reprezentanți ai hotelului care au venit să îmi cânte „Happy birthday”. Surpriza a fost cu atât mai mare, cu cât nu mă așteptam la ea. Ba mai mult, în dimineața următoare, când am ajuns la recepție, angajații au început să-mi cânte și ei „Happy birthday” și să mă felicite. Mărturisesc că m-au făcut să mă simt minunat, într-o zi specială pentru mine.:)

Twin Lakes - Bali

În ceea ce privește transportul în Bali, nu există un sistem de transport în comun, localnicii fiind nevoiți să circule fie cu mașina proprie fie, cei mai mulți, cu motocicletele. Am văzut copii de 9-10 ani, persoane foarte în vârstă, sau chiar familii de 4 membri deplasându-se cu o motocicletă. Mai mult, am aflat că nu există prea multe reguli de circulație (de exemplu, nu există o limitare a vitezei sau interdicția de a depăși pe linia continuă). Din păcate, carnetul de conducere obținut în România nu este recunoscut în Bali, motiv pentru care, pentru a putea închiria și conduce o mașină este nevoie de parcurgerea unui test pentru obținerea carnetului de conducere la o secție de poliție locală. Acest fapt reduce posibilitatea ca turiștii să închirieze mașini, dar crește tipul de afaceri locale de închiriere a unui șofer local care să te conducă la cele mai importante obiective turistice de pe insulă. Prețul este de 6 / 7 ori mai mic decât cel oferit de tur-operatorii atestați și propuși de hoteluri.

Bali

De asemenea, fascinant în Bali este numărul mare de temple hinduse. Dacă populația din Indonezia este în cea mai mare parte musulmană, locuitorii insulei Bali sunt majoritar hinduși. Cum fiecare casă trebuie să aibă un templu, în Bali vezi la tot pasul temple hinduse mai mari sau mai mici (după posibilități). Mai mult, perioada în care am fost în concediu în Bali a coincis cu sărbătoarea religioasă Galungan (o sărbătoare de mare importanță în Bali care amintește de victoria lui dharmareprezentând datoria, asupra lui adharmazeul răului reprezentând fărădelegea, încălcarea legii, nelegiuirea, când se crede că spiritele ancestrale vizitează pământul). Timp de 3 zile, localnicii îmbrăcați în alb aduc ofrande în templele publice. La poarta fiecărei case este amplasat un bambus imens frumos împodobit care poartă numele de Penjor, astfel încât străzile se împodobesc în straie de sărbătoare ca de Crăciun (pentru noi europenii). O similitudine cu tradițiile românești de Crăciun este faptul că în prima zi de Galungan membrii unei familii aduc ofrandă un cap de porc, sacrificat cu o zi înainte. Ziua de Galungan nu a trecut neobservată nici la hotel. În camerele de hotel, în restaurant, la recepție, au fost aduse ofrande, și mare mi-a fost surpriza să văd ca și pe plajă au fost puse din loc în loc sau în spatele fiecărui scaun ofrande frumos mirositoare. În prima zi de Galungan întreg văzduhul mirosea a ofrande care induceau o stare de pace interioară și armonie.

Bali-Indonezia

A doua insulă vizitată în Indonezia a fost Lombok aflată la 45 de minute distanță cu avionul de Bali. Lombok este cunoscută de iubitorii de drumeții montane pentru muntele Rinjani care are o altitudine de 3.726 m, a cărui ascensiune durează între 3 și 4 zile și care necesită o pregătire adecvată și o condiție fizică pe măsură. Deși insula este mai puțin cunoscută și populată decât Bali, Lombok este la fel de frumoasă precum internaționala Bali, și este populată de musulmani. În perioada în care am vizitat Lombok era Ramadanul (o lună în care musulmanii trebuie să postească în mod obligatoriu), motiv pentru care cele mai multe restaurante și magazine de pe insulă erau închise, exceptând zona Senggigi – zona cea mai turistică de pe insulă. Perioada Ramadanului influențează viața turistică a insulei: șoferul închiriat pentru a face turul insulei a oprit de mai multe ori la moscheile din drum pentru a se ruga, ghidul montan în vârstă de doar 17 ani era aproape epuizat fizic după un efort imens depus pentru a parcurge un traseu montan dificil, fără să fi mâncat și fără să fi băut apă într-o zi toridă de vară.

Lombok

Lângă insulele Bali și Lombok se găsesc insulele Gili cunoscute și îndrăgite de către iubitorii de sporturi nautice, dar pe care, din păcate, nu le-am vizitat.

Obiective turistice în Bali

  • Templul Taman Ayun (Templul Grădinii Frumoase), „se mai numește și Pura Kawiten sau Templul Familiei, deoarece a fost clădit drept casă de rugăciune pentru strămoșii și zeii dinastiei rajahilor din Mangwi”.(Sursa Wikipedia)

  • Templul Ulun Danu Beratan este cel mai frumos templu hindus din Bali, devenit pe bună dreptate emblemă a insulei. Templul a fost construit în 1633 pe Lacul Bratan (numit și Lacul Sfântului Munte) și a fost dedicat zeiței apelor, râurilor și lacurilor Dewi Danu. Astăzi este unul dintre cel mai importante temple dedicate zeiței Shiva din Bali.

  • Templul Tanah Lot, situat la 20 km nord-vest de Kuta, este unul dintre cele mai cunoscute temple hinduse din Bali și se află la malul Oceanului Indian. Apusul de soare la templul Tanah Lot este unul dintre cele mai frumoase din Bali, motiv pentru care turiștii sunt aduși înainte de apus, pentru a se bucura de frumusețea unică a peisajului.

  • Templul Uluwatu, (Pura Luhur Uluwatu) este un templu hindus localizat în Uluwatu, o zonă îndrăgită de persoanele care practică surfing-ul. În ceea ce privește Templul, aici se găsesc numeroase maimuțe care au „prostul” obicei de a fura bunurile vizitatorilor.

  • Templul Besakih (Templul Mamă al insulei Bali) este cel mai mare templu hindus care se crede că datează din timpuri aproape preistorice. Pura Besakih este alcătuit dintr-un complex de 23 de alte temple construite pe șase nivele cu terase pe Muntele Agung, cel mai important vulcan din Bali. O erupție vulcanică din anul 1963 a ucis aproximativ 1.700 de persoane. Cu toate acestea, lava a ocolit cu doar câțiva metri templul, acesta rămânând în afara oricărui pericol.(Sursa Wikipedia)

  • Kuta, cea mai turistică zonă a insulei Bali, este cunoscută pentru plajele foarte frumoase și pentru viața de noapte.

  • Zona Ubud este cunoscută pentru plantațiile de orez amplasate pe terasamente și culturile de cafea. În Ubud, am mers la o fermă care avea 10 animale ce produceau cafeaua Kopi Luwak, (cea mai scumpă cafea din lume, o cafea obținută din boabele care au fost ingerate de un animal, civeta de palmier (Paradoxurus hermaphroditus), specie asemănătoare zibetei, și care au fost expulzate prin excremente). Povestea acestei cafele este una interesantă. Începând din secolul al XVII-lea, Indonezia devine, prin prisma bogățiilor sale naturale un punct de mare interes pentru colonialiștii portughezi, spanioli, englezi și mai ales olandezi. Cum olandezii nu le permiteau indonezienilor să consume cafeaua de pe plantațiile de cafea, aceștia strângeau boabele eliminate de această pisică indoneziană, le spălau, le prăjeau și își preparau cafeaua care avea un gust cu totul special. Astăzi, aceste animale sunt ținute individual în cuști, în ferme dedicate, consumă pe zi aproximativ un kilogram și jumătate de cafea, iar în curs de o săptămână se poate obține un kilogram de cafea Kopi Luwak de la un singur animal.

  • De asemenea, în Ubud am participat la un spectacol de dans cu măști Barong, ce reprezintă lupta dintre bine și rău. Barong este o creatură care se aseamănă cu un leu în mitologia din Bali, fiind regele spiritelor, liderul spiritelor bune și inamicul lui Rangda, regina demonică și mama tuturor păzitorilor spirituali din tradițiile mitologice din Bali.

  • Tot în Ubud se găsește Pădurea maimuțelor (Monkey Forest Ubud), reprezentând sanctuarul sau habitatul natural al maimuțelor balineze cu coadă lungă, Macaca fasciculari, care găzduiește aproximativ 749 de maimuțe. Acestea sunt destul de agresive și mărturisesc că nu le-am găsit foarte simpatice. Trebuie evitat contactul vizual cu maimuțele întrucât îl percep drept o formă de agresivitate. Mai mult, maimuțele sar pe turștii care poartă rucsac pentru a căuta mâncare și smulg sticlele de apă din mâinile vizitatorilor. Am asistat la o scenă în care o maimuță a smuls sticla de apă din mâna unui turist, i-a desfăcut capacul cu dinții și a început să bea apa.

  • Satul Kintamani, unde se găsește un restaurant ce oferă o priveliște senzațională a Muntelui Batur (un vulcan încă activ cu o calderă spectaculoasă) și a lacului Batur, cel mai mare lac din Bali.

  • Alte atracții turistice în Bali mai sunt: templul Tirta Empul (unde au loc ritualuri de purificare în „apa sfântă de primăvară”), satul Celuk, (cunoscut pentru bijuteriile din aur și argint produse manual și care au prețuri accesibile), Grădina Botanică, situată în apropierea templului Ulun Danu Beratan (cea mai mare gradină botanică din Indonezia, care se întinde pe 157.5 de hectare și în care accesul este permis cu mașina pentru a putea parcurge distanța dintre diferitele obiective, dar care nu este atât de spectaculoasă în ceea ce privește diversitatea speciilor), Grădina Zoologică cunoscută în special pentru safari-ul cu elefanți la un preț destul de mare, plajele din sudul insulei pe care se formează piscine naturale de diferite dimensiuni, Twin Lakes (Lacurile Gemene), cascadele din Bali (o listă a lor o găsiți aici: https://thehoneycombers.com/bali/best-waterfalls-bali-things-to-do/), etc.

Barong dance - Bali

Obiective turistice în Lombok

Dacă în Bali am vizitat insula din zori de zi în apus, în Lombok am decis ca vreau să mă relaxez. Hotelul micuț în care m-am cazat era înconjurat de o vegetație luxuriantă și îți dădea senzația că ești singur pe o insulă pustie. Recunosc că în nici un alt loc nu m-am simțit atât de relaxată ca aici. Cum relaxarea a avut prioritate, am vizitat doar câteva puncte de interes de pe insulă, însă cele mai importante obiective turistice de pe insula sunt:

  • Muntele Rinjani, al doilea cel mai înalt vulcan din Indonezia, având 3,726 metri. Cum eu nu sunt aplinist și nu am escaladat muntele, nu pot oferi mai multe amănunte în acest sens, însă puteți citi experiența unui temerar care l-a escaladat aici: http://alpinet.org/main/articole/show_ro_t_rinjani-luna-si-piramida_id_3630.html

  • Cascadele Sendang Gile și Tiu Kelep Waterfalls – am luat un tur cu un localnic pentru a ajunge la cele 2 cascade. Dacă drumul spre prima este accesibil oricui, pentru a ajunge la cea de a doua cascadă trebuie parcurs un traseu mai dificil (traversarea unui râu, ascensiunea pe bolovani imenși de piatră, etc.) însă efortul merită, întrucât aceasta este una dintre cele mai spectaculoase cascade văzute până acum. O listă a cascadelor din Lombok o găsiți aici: http://www.indonesia.travel/gb/en/trip-ideas/lombok-s-wonderfully-refreshing-waterfalls

  • Satul Bayan, – un sat care păstrează vechile tradiții Sasak, în care există un magazin de țesături și un mic muzeu de case tradiționale, unde am fost îmbrăcați în costume tradiționale Sasak și am făcut o mulțime de poze în fața caselor tradiționale Sasak.

Lombok-Indonezia

În concluzie, odată ajuns în Bali nu doar că descoperi un loc de o frumusețe aparte, un loc cu o magie unică, capabilă să vrăjească și cele mai reci spirite, ci descoperi că te transformi într-o persoană mai bogată sufletește, dispusă să înțeleagă și să aprecieze diversitatea umană, cea care dă frumusețe și magie naturii umane.

Un filmuleț cu poze vedeți aici: https://sharalike.com/s/rdpP

Pura Ulun Danu Beratan-Bali

Cascada in Bali.JPG

Gradina Zoologica - Bali

Kopi Luwak - Bali

Plantatii orez in Bali

Tanah Lot- Bali

Pura Taman Ayun - Bali

Tirta Emplu- Bali

Monkey Forest Ubud - Bali

Reclame
Categorii: Asia, bali, Fără categorie | Etichete: , , | 2 comentarii

Reunion – regatul munților verzi

Munti Reunion

Cei mai mulți care veți citi acest articol, probabil că ați vizionat filmul Avatar. Nu, nu ați greșit blog-ul, nu voi face o cronică a filmului mai sus menționat, însă pentru a putea avea o primă imagine despre insula Reunion, voi spune că insula este varianta terestră a planetei imaginare Pandora.
Munți uriași, verticali, încărcați de o vegetație luxuriantă, ai căror vârfuri înțeapă cerul, văi fără fund care adăpostesc sate izolate ce pot fi aprovizionate doar cu elicopterul, specii nemaiîntâlnite de plante…doar că, spre deosebire de Pandora, insula este populată de pământeni.

Conform CNN, parcul Zhangjiajie, o rezervație naturală forestieră situată în vecinătatea orașului Zhangjiajie, în nordul provinciei Hunan din Republica Populară Chineză ar fi reprezentat, în fapt, sursa de inspirație pentru planeta Pandora. Cert este că imaginația lui James Cameron (regizorul filmului Avatar) transpusă în proiectarea planetei imaginare Pandora redă cu exactitate minunăția insulei Reunion.

Insula Reunion nu este în prima linie a destinațiilor turistice exotice, deși pentru iubitorii de drumeții montane, cu greu poți găsi o locație mai frumoasă și mai ofertantă ca aceasta. Relieful său foarte accidentat, precum și clima tropicală fac ca Reunion să fie adesea asemănată cu insulele Hawaii, însă poziția sa geografică o ține izolată de fluxul mare de turiști.

Vulcanul Piton des Neiges, stins în urmă cu 12.000 de ani, a fost cel care a creat magia pe această insulă, dând naștere a trei formațiuni caldeire cu adâncime de până la 1200 m: Cirque de Cilaos, Cirque de Salazie și Cirque de Mafate – cele trei nestemate ale insulei Reunion.

Zona formată de Pitons (Piton des Neiges, Piton de la Fournaise, etc) și cele 3 caldeire (Cirque de Cilaos, Cirque de Salazie și Cirque de Mafate) a fost înscrisă în anul 2010 în patrimoniul UNESCO, fiind calificată de o valoare universală excepțională.

Reunion -Oceanul Indian

Istoria insulei Reunion

Reunion este o insulă situată în Oceanul Indian, la Est de Madagascar și la Sud-Vest de Mauritius, având o suprafață de 2,511 km.2

Insula a fost descoperită în 1642 de către francezi, fiind luată în posesie în numele Regelui Franței și botezată insula Burbon (île Bourbon), numele dinastiei familiei regale. Francezii au folosit Reunion drept loc de exil și colonie penitenciară. Cum insula nu avea animale sălbatice periculoase și nici nu era bântuită de boli tropicale, din 1654 au început să se stabilească primele colonii franceze.

În 1793 își schimbă numele în insula Reunion, amintind de fraternizarea soldaților și a gărzii regale franceze cu revoluționarii din Paris și Marsilia.

În 26 septembrie 1806, insula este denumită Insula Bonaparte în onoarea noului împărat al Franței și se află în prima linie a conflictului anglo-francez pentru controlul Oceanului Indian, iar în anul 1848, odată cu abolirea definitivă a sclavagismului, revine la numele de Réunion, iar Louis Henri Hubert Delisle devine primul guvernator de origine creolă al insulei.

Astăzi, Reunion este Departament francez de peste mări (DOM), având codul 974. Populația insulei este foarte mândră de apartenența sa la Franța metropolitană, motiv pentru care multe dintre suvenirurile de pe insulă, poartă însemnele acestui cod departamental.

De asemenea, din anul 1997, insula Reunion devine una dintre cele 7 regiuni ultra-periferice ale Uniunii Europene.

Populația insulei Reunion

Călătorind prin lume, am înțeles că oricât de frumoasă ar fi o locație, oamenii sunt cei care creează sau nu magie și care sporesc sau din contra știrbesc frumusețea unei locații turistice. Așadar, de multe ori, rezonăm cu anumite locații turistice și prin prisma experiențelor trăite și a interacțiunilor avute cu locuitorii lor.

În cazul Reunion, dincolo de amintirea unui tărâm cu totul rupt din povești, pe care poate nu o să-l mai întâlnesc niciodată, păstrez amintirea unui insule cu oameni deosebit de calzi și primitori. Poate că am avut avantajul de-a le fi vorbit limba (limba franceză) însă, pentru prima dată de când călătoresc, un reprezentant al hotelului în care ne-am cazat și care s-a oferit să ne conducă gratuit la aeroport, ne-a întrebat dacă vrem să ne mutăm pe insulă, încercând să evoce o serie de avantaje de care am putea beneficia. Mai mult, ne-a asigurat că în condițiile în care am reveni pe insula la același hotel, vom beneficia de o reducere substanțială.:)

Dincolo de situația haioasă în care am fost puși, și anume de a justifica motivele pentru care nu ne putem muta pe insulă, inimosul recepționer nu s-a lăsat descurajat și a ținut să precizeze faptul că, spre deosebire de francezii continentali, populația insulei este caldă, prietenoasă, oamenii sunt altruiști, iar din experiența celor câteva zile trăite printre ei, tind să fiu de acord cu el.

De asemenea, nu voi uita cum, odată ajunși la hotel, recepționera hotelului mi-a prezentat timp de 45 de minute toate locațiile de interes din insulă, informații legate de restaurante, magazine, etc… ca și când eu aș fi fost unica clientă, iar ea nu avea ceva mai bun de făcut. Pasiunea sa, dăruirea, modul în care a înțeles să-și trateze clienții m-au făcut să admit faptul că, atunci când pui suflet în ceea ce faci, creezi experiențe memorabile. Mai mult, nu contează cine ești sau ce faci, dacă pui suflet, poți face această lume mai bună.

Revenind la datele statistice, Reunion are o populație de 843,617 (2015). Locuitorii sunt descendenți ai coloniștilor francezi, ai sclavilor africani, indieni, chinezi sau ai arabilor sosiți din Yemen. Peste 80% dintre locuitorii insulei sunt catolici.

templul hindus-Reunion

Economia insulei Reunion

Economia este slab dezvoltată și este dominată de exportul trestiei de zahăr, de vanilie și a plantelor folosite în industria parfumurilor. De asemenea, turismul are un rol esențial în economia Reunion, fiind principala sursă de venit a insulei; anual, insula fiind vizitată de peste 400.000 de turiști.

Investițiile făcute de către Franța în infrastructura insulei au rolul de a crește ponderea turismului de care este legat viitorul insulei. Șosea de 240 km de-a lungul coastei insulei și cei circa 1000 de km de trasee turistice (din care 800 km de trasee montane) stau la baza avântului luat de industria turistică din Reunion.

Trebuie să recunosc cu părere de rău că cea mai mare parte a drumurilor rutiere din Reunion au o calitate net superioară drumurilor noastre naționale.
Economia este totuși precară. În 2014, rata șomajului fiind în jur de 30% în rândul populației active disponibile și ajungând chiar la 60% în rândul tinerilor, motiv pentru care foarte mulți aleg să treacă Oceanul pentru a se stabili în Franța.

Se estimează că 100.000 de oameni au părăsit Reunion pentru a se stabili în Franța, dar că cei mai mulți dintre ei trăiesc doar din ajutoare sociale.

Cu toate acestea, Reunion deține primul loc în Africa în ceea ce privește venitul pe cap de locuitor.

Când să vizitezi Reunion

Cea mai bună perioadă pentru a vizita insula este iunie-octombrie, întrucât în restul anului insula este bătută de ploi și cicloane.

Mai mult, insula Réunion deține recordul mondial pentru cele mai multe precipitații într-o perioadă de 12, 24, 72 și 96 de ore. Mai exact, zona din jurul caldeirei Salazie este una dintre cele mai ploioase din lume, cu o cantitate anuală de precipitații de 5000 de mm.


Niagara waterfalls-Sainte Suzanne-Reunion

Flora și fauna din Reunion

Un articol Lonly Planet, care are menirea de a stabili cele mai bune locații din Oceanul Indian în funcție de diferitele motivații de vacanță, nominalizează Madagascar și Reunion drept cele mai bune destinații din Oceanul Indian pentru iubitorii de natură.

Reunion adăpostește un endemism excepțional. O treime din suprafața insulei Reunion este acoperită de păduri și formațiuni vegetale primare. 40% dintre specii rămânând intacte de la descoperirea insulei, ceea ce îi conferă statutul de destinație de o bogăție naturală excepțională.

Numărul speciilor rare aflate aici depășindu-l pe cel al Insulelor Hawaii și al Galapagos. Circa 60% din plantele insulei fiind endemice. Insula este cunoscută în special pentru culturile de orhidee, iar păduri tropicale se găsesc și la 1300 m altitudine în vestul insulei.

Reunion adăpostește 848 de specii indigene (specie care crește în mod natural pe insulă) care oferă o mare endemicitate (specii indigene care au evoluat dând naștere la noi specii, ce cresc în mod natural într-un loc determinat), ceea ce îi oferă insulei o importanță patrimonială la scară mondială, fiind considerată unul dintre cele 25 de locuri fierbinți (hotspots) ale diversității biologice mondiale.
Foarte puține dintre acestea pot fi transportabile și implantate în alte locații din afara insulei.

Foarte interesant este si faptul că în ciuda climei tropicale, în Reunion nu există niciun animal veninos periculos.

Cu toate acestea, Reunion este locul cel mai periculos din lume în ceea ce privește atacurile rechinilor. Deși oamenii de știință au studiat ani de-a rândul factorii pentru care această regiune reprezintă un grad mare de pericol în ceea ce privește atacurile rechinilor, nu au ajuns încă la o concluzie.

În 2013, Prefectul insulei a interzis înotul și surfing-ul pe insulă. Mai mult, prefectul a decis ca 45 de rechini taur și 45 de rechini tigru să fie omorâți în plus față de alți 20 care fuseseră sacrificați în cadrul unei cercetări științifice.

Reunion

Obiective turistice în Reunion

Piton de la Fournaise este unul dintre cei mai activi vulcani din lume, împreună cu Kīlauea din Oceanul Pacific, Etna (Italia) și Muntele Erebus (cel mai sudic vulcan activ de pe Pământ) din Antarctica, având mai mult de 150 de erupții înregistrate din secolul al 17-lea, cea mai recentă erupție a sa înregistrându-se pe 14 Iulie 2017. În timpul erupției din anul 2007, la o lună de la erupție, volumul total de lavă emisă a fost evaluat la 120.000.000 m3.
Satul Hell-Bourg din Salazie, singurul sat de pe insulă și din afara Franței care din anul 1999 a devenit membru al Les Plus Beaux Villages de France (Cele mai frumoase sate din Franța). In concordanță cu cerințele pentru a obține acest premiu, în acest sat sunt foarte puține elemente moderne vizuale precum stâlpi de telecomunicații.
Piton des Neiges, având o altitudine de 3.071 m este cel mai înalt vârf din Oceanul Indian.
Mafate este cea mai izolată vale, fără legături cu drumurile sau lumea exterioară și totodată unul dintre cele mai frumoase peisaje construite de natură.
Route de la Montagne (sau Drumul de Munte), o pistă abruptă care șerpuiește până la partea de sus a unei stânci vulcanice care cade dramatic în mare.
Nez-de-Boeuf oferă priveliști spre Riviere des Remparts, 1.000 m mai jos.
Cilaos. Amintirile mele legate de Cilaos sunt contradictorii. După ce am parcursc cu mașina timp de 2 ore cel mai dificil drum pe care am mers vreodată, mii de serpentine fără nicio vizibilitate, o șosea foarte îngustă ce amintește de drumurile din Peru, am zis ca oricât ar fi de frumos Cilaos, nu aș mai parcurge acest drum încă o dată. În mod cert, trebuie să fii un șofer experimentat să poți parcurge drumul spre Cilaos. Ajunsă la destinație, nu știu dacă bucuria de a o fi ajuns după un drum atât de greu sau frumusețea orașului pierdut între munți, mi-au creat o emoție atât de puternică. Cu siguranță Cilaos este unul dintre cele mai frumoase locuri din Reunion și merită vizitat.
Saint-Denis, Saint-Paul, Saint-Gilles, Saint-Pierre, Saint-Leu,.. – toate orașele importante din insula Reunion poartă numele unui Sfânt. Deși nu sunt niște obiective turistice de prim interes, frumusețea lor constă în simplitatea și specificitatea lor în funcție de amplasarea geografică (la munte sau pe costa oceanului).
În capitala Saint-Denis mărturisesc că am petrecut maxim trei ore, timp în care am vizitat centrul orașului, catedrala Saint-Denis, templu hindus, moscheea Noor-e-Islam și Paguode Chinoise și am făcut și o sesiune de cumpărături din piața centrală. Alte puncte de vizitat ar mai fi fost Muzeul de Istorie Naturală și Galeriile de Artă Leon Dierx.
• Biserica Piton St-Rose construită literalmente pe lavă și biserica St Anne construită parcă din dantelă crem.

Insula verde, exotică, cu munți semeți și abrupți, cu o vegetație spectaculoasă, șosele strâmte șerpuind prin munte, sate pierdute și izolate în văi prăpăstioase, cu oameni calzi și primitori, îmi va rămâne mereu întipărită în suflet la loc de cinste. Bucuria de a fi ajuns într-un loc atât de frumos, îndepărtat și magic va contra-balansa amărăciunea de a nu mai poposi niciodată acolo.

Plecând de la citatul „Viața nu se măsoară în numărul respirațiilor, ci în momentele care ne taie respirația”, pentru mine Reunion a fost one moment in time (un moment în timp), unul dintre cele care îți taie respirația.

 

Biserica St. Anne - Reunion

Cilaos-Reunion

ruta Cilaos-Reunion

Cilaos-Reunion-Oceanul Indian

Ile de La Reunion

Piton de la Fournaise

Reunion -Oceanul Indian

Reunion-Indian Ocean

Saint Denis-Insula Reunion

sat montan in Reunion

Trou de Fer-Réunion

Saint gilles -Reunion

Categorii: Fără categorie, insula Reunion - Oceanul Indian, Reunion | Etichete: , , , , , , | 2 comentarii

Mauritius – locul de o frumusețe sacră

Grand Baie Mauritius
„Sufletul meu nu poate găsi o scară către Rai decât prin frumuseţea pământului.”
(Michelangelo)

Întotdeauna când mă întorc dintr-un loc care a avut un impact aparte asupra mea mi se pare că orice aș scrie despre locul respectiv nu ar reda, cu adevărat, frumusețea lui și mai ales ceea ce am simțit vizitându-l. Acest lucru mi s-a întâmplat și cu Mauritius.

O destinație de o frumusețe pură, deosebită, la care încă mă gândesc cu multă melancolie. Un loc pe cât de îndepărtat, pe atât de frumos și de sărac deși, conform statisticilor, Mauritius are cel mai mare venit pe cap de locuitor din Africa.

Istoria insulei Mauritius

Mauritius se găsește la 900 de km de Madagascar, având o suprafață de 2,040 km2 (aproximativ 80% din mărimea Luxembourg-ului). Se crede că insula Mauritius, nelocuită, ar fi fost descoperită de către navigatorul portughezul Pedro Mascarenas în anul 1512. În 1598 insula a fost ocupată de către olandezi și a primit numele principelui Moritz (Mauriciu) de Nassau-Orania.

Olandezii au defrișat pădurea tropicală, vânzând cheresteaua scumpă și înființând plantații de trestie de zahar. Astăzi sunt arii imense de plantații de trestie de zahăr pe teritoriul Mauritius, ele reprezentând jumătate din insulă și circa 90% din terenul său agricol.

Zahărul, vanilia și romul sunt produsele care au făcut cunoscută insula Mauritius, după turism și pasărea dodo. Ani de-a rândul, chiar și România a importat zahăr din Mauritius.

În anul 1715, insula este preluată de către francezi de la olandezi și își schimbă denumirea în Isle de France. Guvernatorul francez al insulei stabilește capitala la Port Louis, extinde plantațiile de zahăr și aduce sclavi din Africa să lucreze pe plantații.

În 1810, insula intră în posesia Marii Britanii, iar după 1835 când sclavia a fost abolită, sunt aduși lucrători din India pentru lucrul plantațiilor de zahăr.

plantatie de zahar Mauritius

Societatea

Două lucruri m-au impresionat cu adevărat în Mauritius: societatea și plajele. Dacă în cazul Norvegiei, am fost impresionată de o societate evoluată, unde fiecare lucru părea să fie la locul lui, o societate spre care tindem cu toții, în cazul Mauritius, societatea mi-a atins cele mai adânci simțiri. Voi explica din ce motive.

După un drum interminabil (București – Paris, Paris – Saint Louis – în total, apropare 20 de ore pe drum), ajunși în capitala insulei am decis să mergem cu autobuzul până la pensiunea unde eram cazați. Primul impact a fost unul înfricoșător. Am urcat într-un autobuz murdar, a cărui ușă nu se închidea prea bine, strâmt, populat de câțiva indieni care se uitau cu ochi întrebători la noi.

Trebuie să specific faptul că se conduce pe partea stângă (volanul fiind pe partea dreaptă a mașinii), iar autobuzul rula cu o viteză amețitoare. Cu o mână țineam bagajul care aluneca în toate direcțiile, iar cu cealaltă mă țineam cu putere de bară, rugându-mă să ajung cât mai repede la destinație.

Am oprit în gara centrală, un loc murdar, pustiu, fără nici un indicator și cu vreo 2 autobuze staționate. Toți călătorii au coborât în această gară cu excepția unei bătrâne indience care stătea cu vreo două locuri în spatele meu și care de fiecare dată când întorceam capul îmi zâmbea timid și binevoitor. Recunosc că, chipul ei blajin și muncit, precum și lumina din ochii ei m-au determinat să interacționez cu ea. Cum ziua aceea era ploioasă, am întrebat-o ceva despre vreme în limba franceză. Ea mi-a răspuns într-o franceză impecabilă, continuând să-mi zâmbească în timp ce îmi vorbea. Timid, se mută fix în spatele meu și ne povestește cu reală mândrie locală ce locuri merită vizitate, de unde ne putem face cumpărăturile, care sunt cele mai bune restaurante, etc. cu profesionalismul unui ghid turistic iar, la final, se oferă să-i spună șoferului care cunoștea doar creola unde să ne oprească.

Am rămas uimită de bunăvoința și de dorința ei de a ne ajuta. Printre altele, aflăm că vorbește foarte bine și limba engleză (ceea ce nu se întâmplă foarte frecvent deși limba engleză este limba oficială, este vorbită de sub 1% din populația țării) și cu o demnitate însoțită de sentimente complexe de durerea de a nu-și avea fata alături, dar și de bucuria de a-și ști fata pe un „drum mai bun”, ne povestește că fata ei locuiește în Marea Britanie, fiind plecată ca studentă și ulterior stabilindu-se de mult timp acolo.

În timp ce dialogam cu această indiancă, într-un mod inexplicabil, m-am simțit foarte apropiată de ea, ca și când ne-am fi cunoscut cândva, într-o altă viață (deși nu cred în existența unor vieți anterioare), însă cred că am văzut în ochii ei aceeași lumină și omenie pe care am mai văzut-o doar la bunica mea dragă din partea mamei. Poate acest lucru mi-a dat un sentiment de familiaritate pe care nu l-am mai trăit până acum, iar când a coborât, am simțit că aș fi vrut să rămână în continuare cu mine.

Revenind la societatea din Mauritius, această numără 1.3 milioane de persoane, dintre care 68% locuitori de origine indigenă și 27% creoli, care vorbesc creolă, franceză, engleză, precum și dialecte indiene. Ceea ce este interesant este faptul că, deși au religii diferite: hinduism, budism, creștinism și islamism, reușesc să trăiască într-o armonie perfectă, fiecare respectând religia și obiceiurile celuilalt. Așadar, pentru cei care încă cred că nu se poate ajunge la un echilibru și la toleranță între marile religii ale lumii, Mauritius vine ca un contraexemplu.

Grupurile etnice din Mauritius au reușit să-și păstreze cultura, religia și limba, fiind un exemplu de societatea multietnică și tolerantă. Cum 50% din populație este de religie hindusă, 1/3 romano-catolici și 17% musulmani, Mauritius are un număr foarte mare de sărbători religioase.

Insula este una dintre cele mai dens populate țări din lume, locuitorii ei fiind descendenți ai europenilor, africanilor, indienilor și ai chinezilor.

Statuie Shiva Mauritius

Vremea

Am călătorit în această insulă în luna iulie, iar cum insula este situată în emisfera sudică și prin urmare în anotimpul ploios, acest lucru s-a tradus prin faptul că în fiecare zi/noapte din concediu a plouat foarte mult. După-amiezile erau ploioase, însă cu puțin noroc, dimineața ne puteam bucura de 2 sau 3 ore de soare de care încercam să profităm la maxim, iar de la ora 18.00, întunericul punea stăpânire peste insula puțin luminată.

Exceptând simbolul național, pasărea dodo, cred că insula mai are un simbol neoficial – umbrela:). Fie că este folosită pe timp de ploaie sau de soare puternic, pentru populația din Mauritius (și în special pentru femeile indience) umbrela este nelipsită.

Din câte am înțeles de la un angajat al aeroportului, perioada cea mai favorabilă și care abundă în turiști este Ianuarie-Februarie.

Temperatura medie anuală este de 23°C, iar umiditatea este foarte ridicată, și de asemenea, este cunoscut faptul că Mauritius este frecvent lovit de furtuni tropicale.

Troux-aux-Biches plaja Mauritius

Gastronomia

Mauritius, asemeni insulei Seychelles, reprezintă un rai al fructelor tropicale. Trebuie să mărturisesc că bananele micuțe și extrem de dulci, cumpărate de la un localnic, nu aveau nimic în comun cu bananele pe care le consumăm în România (ceea ce îmi ridică mari semne de întrebare cu privire la modul în care acestea sunt produse/tratate/depozitate).

Pe de altă parte însă, pentru a contrabalansa abundența de fructe exotice, există o lipsă acută de alimente de bază precum: pâine, ouă, mezeluri… în magazinele locale, iar în supermarket-urile marilor orașe turistice nu există o diversitate prea mare a produselor.

Gastronomia insulei Mauritius se bazează pe bucătăria creolă, chineză și pe cea indiană (caracterizată prin utilizarea multor mirodenii, în special curry), iar un preparat omniprezent în restaurante și foarte gustos este creveți cu vinete și curry.

flic en flac beach mauritius 2017

Obiective turistice

Deși știam că Mauritius este o destinație destul de căutată și prețuită în special pentru plajele sale, insula fiind declarată de mai multe ori „Insula cea mai vizitată din lume (the World’s Leading Island Destination)”, iar în anul 2011 plaja Trou Aux Biches primind titlul de „Cea mai frumoasă plajă din lume” din partea World Travel Awards, mă așteptam totuși să găsesc și alte obiective turistice. Surpriză însă, exceptând plajele extraordinare (de care, din păcate, nu m-am bucurat prea mult din cauza vremii), sunt destul de puține obiective turistice. O listă a obiectivelor turistice pe care le-am vizitat în Mauritius o găsiți mai jos:

  • Plajele din nord și nord-vest: Trou-aux-Biches, Flic and flac și Grand Baie – nisip fin și alb, apă caldă, curată și limpede și plaje foarte puțin populate. Ce poate fi mai frumos?! Poate puțin mai mult soare și absența ploii, însă în mod cert nu am mers în Mauritius în anotimpul potrivit…
  • Chamarel în Flic en Flac este cunoscut pentru două obiective turistice foarte interesante:Pământul în 7 culori și Cascada Chamarel
  • Pământul în 7 culori (Seven Coloured Earths): roşu, maro, violet, verde, albastru, violet şi galben. Un petec de pământ denivelat, colorat natural în 7 nuanțe diferite ca rezultat al activității vulcanice, este un loc unic în lume ce cu siguranță merită vizitat. 
  • Cascada Chamarel este cea mai renumită cascadă din Mauritius, ce are o înălțime de aproximativ 100 de metri.
  • Cascada Alexandra este situată la 700 de metri deasupra oceanului. Drumul parcurs pentru a ajunge aici a fost unul foarte interesant, am trecut printr-o pădure cu copaci foarte apropiați ce creau senzația de pădure bântuită (cum puteți vedea și într-o poză din acest filmuleț), am trecut un râu și am urcat mai multe scări pentru ca, în final, să vedem o cascadă foarte frumoasă în mijlocul unei imensități de verdeață.
  • Rezervația La Vanilia care adăpostește 2000 de crocodili, 1000 de broaşte ţestoase uriașe, 23 000 de specii de insecte, iguane, lilieci, etc. Cunoscut este si restaurantul Rezervației care are în meniu friptura de crocodil, ce-i drept,  la un preț nu foarte accesibil.
  • Capitala Port Louis este considerat cel de-al doilea mare centru financiar al Africii după Orașul este un amalgam al contradicțiilor, clădiri care par că ating norii, ce vin în antiteză cu sărăcia și mizeria de la periferii. Orașul este supra-aglomerat și a fost o reală aventură să găsim un loc în care să putem mânca fără teama de o toxiinfecție alimentară.
  • Gango Talao (Grand Bassin). Recunosc că nu știam la ce să mă aștept atunci când am ajuns în acest loc. Am oprit mașina în vârful unui munte, am coborât și, dintr-o dată, aud cum tot văzduhul răsună de incantații hinduse din care tot ce înțelegeam era Shiva. După câteva secunde, văd un autocar care transporta în special femei indience, îmbrăcate în costume deosebit de frumoase, ce duceau coșuri în mână și intrau în încăperea de unde se auzeau cântările hinduse. Uitându-ne mai bine, vedem mai jos, un lac în care intrau oameni și spuneau rugăciuni cu mâinile ridicate spre cer, în jurul căruia era plin de maimuțe. Frigul de pe munte, cântecele hinduse care răsunau cu putere și ritualul la care părea că suntem martori îmi dădu fiori. Ulterior am citit că acest loc este cel mai important loc de pelerinaj hindus din afara Indiei, iar statuia zeiței Shiva de 30 metri, aflată la câțiva metri depărtare de lac, se clasează pe locul 3 în topul celor mai înalte statui Shiva din lume.

În Mauritius se promovează turismul ecologic, cele mai multe hoteluri și pensiuni sunt foarte modest dotate (în pensiunea unde am locuit camera era dotată cu un pat mare, o măsuță și un dulap fără TV, însă exista wifi), magazinele și supermarket-urile sunt puține și prost aprovizionate, iar excursiile opționale sunt destul de scumpe.

Mauritius mi-a lăsat amintirea unui loc special. Un loc de o frumusețe naturală deosebită (mulți considerând că Mauritius este atât de frumos precum raiul, de exemplu, Mark Twain spunea: ”Posibil ca Mauritius să fi fost făcut mai întâi și apoi Raiul„), un loc în care marile religii ale lumii au înțeles să trăiască în toleranță unele cu altele, un loc în care bogăția și sărăcia coabitează fără resentimente și, ceea ce este cel mai important, în care omenia și bunătatea guvernează sufletele încă pure ale oamenilor care par că nu au fost rătăcite în pustietatea caracteristică societății occidentale.

Mauritius 2017

Mauritius

plaja mauritius

troux-aux-biches beach mauritius 2017

troux-aux-biches mauritius

Cascada Alexandra Mauritius

Pamantul cu 7 culori Mauritius

Gango Talao Mauritius

La Vanilia Mauritius Loredana Patrutiu Baltes

Un filmuleţ cu poze din Mauritius și cu muzică vedeţi aici!

Categorii: Africa, Fără categorie, mauritius | Etichete: , , , , | 5 comentarii

Un altfel de city break în Londra încărcat de istorioare

London Eye - Londra
Londra rămâne una dintre destinațiile preferate ale românilor pentru un city break, și pe bună dreptate. Orașul este unul dintre cele mai frumoase din Europa, iar trecutul său glorios și istoria sa tumultoasă au lăsat amprente adânci pe arhitectura sa urbană și în mentalul colectiv britanic.

În prima mea călătorie la Londra, când am descoperit orașul, am fost copleșită de o multitudine de sentimente contradictorii legate de fascinația pentru arhitectura fabuloasă a acestui oraș, descoperirea și vizitarea unor puncte istorice de mare interes, multiculturalismul agasant, amprenta unei culturi care a jucat și care încă joacă un rol esențial în progresul științific și tehnologic al întregii planete albastre…

Urmele istorice ale vastului imperiu britanic, unul dintre cele mai populare modele de monarhie din Europa, grija pentru progres, știință, tehnologie și modernism… toate acestea transformă Londra într-unul dintre cele mai interesante obiective turistice din Europa și din lume.

London - UK

Un „altfel” de city break în Londra

Descoperind o ofertă de zbor București – Londra de neratat, am ajuns pentru a doua oară în Londra, tot într-o lună de martie (ca și prima dată). Dacă în primul meu city break în Londra am făcut un maraton al celor mai importante obiective turistice (castele, catedrale, muzee etc.), de această dată am plecat cu dorința de a descoperi străzile londoneze care descriu cel mai bine atmosfera britanică. Așadar, am ajuns în Londra într-o dimineață ploioasă de duminică. Străzile erau pustii, iar ploaia torențială care a căzut toată ziua a îmbrăcat capitala Regatului Unit într-o armură apăsătoare.
Strada in Londra - Martie
Recunosc că a fost destul de romantic să bat străzile londoneze aproape pustii sub o umbrelă.:) Următoarele două zile au fost mai prietenoase… vremea a fost numai bună pentru plimbările kilometrice de-a lungul și de-a latul Londrei. Cu toate acestea, acest city break în Londra a reprezentat un periplu în istoria sa, întrucât de această dată, am urmărit istorioarele fascinante care îmbracă Londra într-o aură magică.
Londra - Martie 2017

London - March 2017

Istorioare legate de câteva obiective turistice londoneze:

  • Turnul Londrei – reprezintă impresionanta fortăreață ridicată pentru William I. De-a lungul timpului a fost observator, castel, gradină zoologică, închisoare de stat unde Henric al VIII-lea și-a trimis la moarte două soții etc. Se crede că este „păzit” de către corbi, iar în ziua în care aceștia vor zbura, regatul se va prăbuși. Astăzi, în turn există cel puțin 6 corbi îngrijiți de către Maestrul Corbilor și în fiecare an le sunt tăiate aripile. Turnul Londrei adăpostește Bijuteriile Coroanei, care includ și cele mai mari diamante din Africa de Sud.

Turnul Londrei - Londra - UK

  • London Bridge – a fost construit de mai multe ori pentru că exista pericolul scufundării locului. Podul inițial a fost dezmembrat bucată cu bucată și trimis în SUA, unde a fost construit peste un lac artificial în deșertul din Arizona. La nord de London Bridge se află „Monument to the Great Fire of London” (Monumentul marelui incendiu din Londra) care a distrus trei sferturi din suprafața Londrei fără a produce un număr însemnat de victime umane și care a salvat Londra de extinderea holerei. În anii 1660 Londra era măcinată de holeră. Inițial, primarul Londrei a considerat că pisicile și câinii de pe străzile londoneze erau principalele cauze care au dus la extinderea holerei și atunci acesta dispune uciderea tuturor câinilor și a pisicilor, ceea ce a determinat o invazie a șobolanilor pe străzile orașului și conduce la o situație critică pentru populația londoneză care își număra în piețele publice morții de holeră. În 1666, un mic foc pornit din brutăria lui Thomas Farynor, unul dintre brutarii regelui Carol, distruge o suprafață însemnată a Londrei și determină nașterea noului stil arhitectural britanic, care a stat la baza clădirilor ce au fost construite ulterior incendiului.
  • Podul Waterloo – a fost construit aproape în întregime de către femei în timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Se spune că a fost singurul pod terminat la timp și respectând bugetul alocat.

London Eye noaptea

  • London Eye – devenită simbol al capitalei londoneze, celebra roată cu 32 de cabine închise, fiecare având o capacitate de 25 de persoane, a fost inaugurată pentru a sărbători trecerea în noul mileniu. Este supranumită de către localnici și „Roata Norocului” datorită încasărilor uriașe și sumelor de bani aduse la bugetul britanic. În zilele senine, oferă o foarte bună vizibilitate pe o distanță de 40 de km – de pe roată putând fi văzut chiar și castelul Windsor (reședința preferată a regalității britanice).

Londra - UK

  • Trafalgar Square – cea mai cunoscută și mai aglomerată piață din Londra. Se spune că, dacă stai 45 de minute în această piață este imposibil să nu întâlnești pe cineva cunoscut sau vreun cunoscut. Locul este marcat de o forfotă continuă și magnetică atât ziua cât și noaptea.

Coloana lui Nelson

Trafalgar Square

  • Muzeul National Gallery – adăpostește peste 2300 de tablouri de la Renaștere până la impresioniști, galeria reprezentând una dintre cele mai bogate colecții de pictură din lume. Galeria a fost închisă doar pe perioada celui de al II-lea Război Mondial, și deși inițial, pentru a salva operele de artă s-a decis ca acestea să fie trimise în Canada, primul ministru, Winston Churchill a dat ordin ca nici o lucrare să nu părăsească insula.
    Lângă National Gallery se găsește celebrul balcon de unde, imediat după eliberare, Nelson Mandela a ținut cel mai cunoscut discurs al său, mulțumind celor care au manifestat pentru eliberarea sa în Trafalgar Square.

Westminster-UK

  • Palatul Westminster – adăpostește Camera Comunelor (aleșii poporului) și respectiv Camera Lorzilor și a Ducilor (nealeași de către popor), care beneficiază de puteri limitate și care examinează legile votate de Camera Comunelor. Lângă Casa Parlamentului se găsește pub-ul lui Albert (The Albert Pub), cu ferestrele acoperite de perdele pentru a nu permite copiilor să vadă ce se întâmplă în interior și care a fost prevăzut cu un clopoțel care sună cu 30 de minute înainte ca în Parlament să fie votată o lege, astfel încât parlamentarii să aibă timp să lase paharul și să meargă la vot.

Palatul Westminster- Londra

  • Catedrala St. Paul – reprezintă unul dintre simbolurile britanicilor. Are 465 de scări, câte una pentru fiecare zi din an, iar arhitectul său, Sir Christopher Wren (unul dintre cei mai apreciați arhitecți englezi ai tuturor timpurilor, care a construit toate bisericile după Marele Incendiu), spunea: „Dacă vă gândiți la mormântul vostru, uitați-vă în sus!”.
    În fața catedralei se găsește statuia reginei Ana, care a rămas în istorie mai mult pentru pasiunea sa pentru alcool decât pentru rolul istoric jucat de aceasta. Gurile rele spun că statuia a fost în așa fel amplasată încât aceasta să își îndrepte privirea spre un pub al vremii aflat la colțul străzii.
  • Hotelul Savoy – fascinează atât prin arhitectură cât și prin istoriile legate de acesta. În acest hotel există superstiția că dacă la o masă se adună 13 persoane cineva va muri, motiv pentru care la masă este adusă o pisică neagră care să spargă blestemul.

Acestea sunt doar câteva dintre istorioarele aflate în acest city break londonez, care mi-au captat atenția și m-au făcut să îndrăgesc si mai mult acest oraș. Mai sunt și multe altele…

Astfel, așa cum am mai afirmat și în articolul precedent, cred cu tărie că Londra reprezintă locul în care trecutul, prezentul și viitorul conviețuiesc într-o armonie perfectă (acesta fiind și meritul britanicilor, care au știut să-și valorifice istoria și trecutul în prezent, fiind tot timpul cu ochii și atenția îndreptate spre viitor).

În concluzie, istoria fascinantă a Londrei, poveștile cu regi și regine, prinți și prințese, obiectivele turistice vechi și noi, precum și „ciudata” cultură britanică, m-au determinat să respect, admir și chiar să iubesc acest oraș.

Londra-Hyde Park

Hyde Park - London

Londra-Marea Britanie


Tower Bridge - Londra

Palatul Buckingham - Londra

Turnul Londrei

Categorii: city break londra, Fără categorie, londra, obiective turistice londra | Etichete: , , | 5 comentarii

Roma – 10 obiective turistice de neratat

“Impresiile istorico-estetice pe care le poate oferi Roma, le-am cules cu veneraţie.” (Thomas Mann)

Mărturisesc că sunt o mare iubitoare a locurilor încărcate de istorie, legende şi mister. Cu toate acestea, deși Roma a fost mereu în topul oraşelor europene pe care mi-am dorit de mic copil să le vizitez, am ajuns în acest oraș destul de târziu. Atmosfera romantică a Romei, care abundă într-o multitudine de obiective turistice, cele mai multe dintre ele de o importanță istorică covârșitoare pentru umanitate, nu mai poate fi întâlnită în nicio altă capitală europeană.
Mult timp am crezut că Parisul este oraşul meu de suflet însă, cu trecerea timpului, şi mai ales având în vedere schimbările produse la nivel internaţional de terorism (care pune în pericol siguranţa turiştilor), am început să-mi îndrept atenţia spre alte orașe europene, care mă atrag la fel de mult ca Parisul, dar care sunt destinaţii de vacanţă mai sigure… Acesta este şi cazul Romei, de care m-am îndrăgostit iremediabil şi unde o să revin, probabil, de mai multe ori.

Societatea italiană

Importanţa sa istorică şi urmele trecutului întâlnite la tot pasul sunt probabil „ingredientele” pentru care am îndrăgit acest oraș, la care se adaugă arhitectura urbană, bucătăria italiană, precum şi farmecul cu totul aparte al societăţii italiene, de care mă simt foarte apropiată.
Căldura italienilor, modul expansiv şi gălăgios de a se exprima, precum şi naturaleţea lor mi s-au părut foarte familiare şi m-au făcut să mă simt „ca acasă”. Mai mult, grupurile de români întâlnite la tot pasul, au contribuit simțitor la această senzaţie.

De asemenea, în Roma am găsit absolut întâmplător un restaurant cu meniul tradus şi în limba română (nu știu dacă este doar un caz singular sau nu), recepționerul hotelului în care ne-am cazat ştia să spună „Bună ziua!” şi „Mulțumesc!”, iar în Muzeul Vatican un ghid italian prezenta într-o română stâlcită frumuseţile acestui magnific muzeu unui grup de turiști români. Așadar, în Roma, senzația de familiaritate este la tot pasul și nu este o noutate faptul că civilizația italiană și cea română au foarte multe trăsături comune.

10 obiective turistice de vizitat în Roma

1. Forul roman – Cu toate că este o părere pur subiectivă şi poate pentru alţi turişti „sunt doar nişte pietre” cel mai mult am simţit urma trecutului glorios al Romei vizitând Forul roman. Forul este amplasat în apropierea Colosseumului, putând fi vizitat în prețul biletului pentru vizitarea Colosseumului. Am stat mai mult de 3 ore printre acele ruine. Ceva inexplicabil şi fascinant mă ţinea în loc şi încercam să îmi imaginez, cu ochii minţii, civilizaţia pe urmele căreia călcam. Deşi regret faptul că nu am luat un ghid, pentru că aş fi aflat probabil mai multe informaţii care ar fi sporit farmecul locului, trecând pe lângă un grup de turişti am auzit cum ghidul le spunea în limba engleză: „Poate credeţi că aici sunt doar niște ruine. Ei bine nu, aici sunt spiritele Romei antice”.:)
Cele mai importante locuri din Forul roman sunt: Curia (locul în care se reunea Senatul), Rostra (platforma de pe care se țineau discursurile), ruinele Templului lui Saturn (fosta trezorerie) care datează din 42 î.Hr, Templul lui Castor și Polux (frați ai Elenei din Troia), Templul lui Antoniu și Faustina, Templul lui Vesta (unul dintre cele mai importante temple din Roma deoarece era dedicat protectoarei familiei și a Statului Roman. Aici virginele vestale păzeau eterna flacără sacră, simbol al vieții eterne a Romei. Fecioarele ce păzeau flacăra erau alese de Pontifex Maximus, autoritatea religioasă supremă în Statul Roman) etc. Privind ruinele pitorești de astăzi, e greu de imaginat că forul a fost simbolul mândriei civice timp de 1000 de ani. Forul a atins eleganța maximă în timpul împăratului Augustus, care spunea că a transformat un oraș de cărămidă (fost cimitir pentru cătunul de pe Colina Palatină), într-unul de marmură (Ghid Top 10 Roma, p.20).

Forul-Roman-Roma.JPG

Forul Roman

2. Vaticanul, cea mai mică țară din lume, cu puțin peste 550 de cetățeni conduși de Papă, este unul dintre obiectivele turistice de neratat în Roma. Dacă nu aș fi fost deranjată de ghizii amatori, care își ofereau serviciile de prezentare a bisericii Sf. Petru la fiecare sută de metri, și dacă nu aș fi fost luată de valul de mulțime care se îndrepta către biserică, cred că aș fi rezonat mai mult cu acest loc. În schimb, am simțit doar dorința unora de a-l exploata cât mai mult din punct de vedere comercial și mai puțin sacralitatea locului.
Atât muzeul Vatican, cât și Capela Sixtină stau mărturie genialității naturii umane și reprezintă o reală încântare pentru privire.
Vatican

Vatican-Roma

3. Colosseum sau Amphiteatrum Flavium – emblemă a Romei antice și a trecutului, Colosseum se ridică somptuos și amenințător deasupra colinelor romane. Construcția este fascinantă datorită arhitecturii, utilității sale istorice, dar și a unor legende locale, precum legenda conform căreia „romanii ar fi inundat Colosseumul pentru a reproduce bătăliile navale. O făceau doar pentru a se distra ”.
De asemenea, se spune că: „Festivităţile inaugurale au durat nici mai mult, nici mai puţin de o sută de zile. La început, s-au înfruntat în arenă fiarele: elefant împotriva rinocerilor, bivoli sălbatici împotriva urşilor, lei împotriva panterelor. Apoi a venit rândul oamenilor să se lupte cu animalele. Iar, în cele din urmă, gladiatorii s-au încăierat între ei, pe viaţă şi pe moarte”. (Sursa Istoriiregasite). Astăzi, Coloseum este „punctul 0” de vizitat în Roma pentru turiștii din lumea întreagă.
Colosseum-Rome

Colosseum

Colosseum-Roma-Italia


4. Panteonul
– construit între anii 118 – 125 d.Hr, această bijuterie arhitecturală, cu interior încăpător de proporții perfecte, a fost foarte puțin afectată de trecerea celor aproape 2000 de ani.
„Panteonul adăpostește mormântul lui Rafael. Epitaful latin al poetului Bembo spune: Aici se odihnește Rafael, de care natura s-a înfricoșat că ar putea crea mai bine decât ea; iar acum, că artistul a murit, natura se teme că va muri și ea”. (Ghid Top 10 Roma)

Panteon-Roma

Panteon-Roma-Italia

5. Fontana di Trevi – este una dintre cele mai celebre fântâni din Europa și pe drept cuvânt. Frumoasa fântână este înconjurată de o puzderie de turiști care se înghesuie pentru a face o poză în acest loc făcut celebru de filmul „La dolce vita” și pentru a arunca o monedă în fântână cu speranța că se vor întoarce în Roma. Locul emană o eleganță și un rafinament deosebit, fiind încărcat cu o energie aproape mistică care se transmite turiștilor.

Fontana-di-Trevi-Roma

6. Piața Navona – una dintre cele mai frumoase piețe ale Romei, este locul de întâlnire al artiștilor și restauratorilor de antichități, dar și unul dintre cele mai bune locuri pentru a savura o cafea la una dintre cafenelele dimprejur. Frumusețea acestei piețe este sporită de cele 3 fântâni maiestouase, cea mai impunătoare fiind Fântâna celor patru fluvii (Fontana dei Quatro Fiumi).
Deși am vizitat-o ziua, se spune că acest loc are un farmec aparte noaptea.

Piata Navona-Italia


7. Monumentul Victor Emanuel
– este obiectivul turistic din Roma a cărei frumusețe m-a emoționat până la lacrimi. Nu îmi amintesc ca frumusețea unui monument să îmi inducă atâta emoție încât să lăcrimez la vederea lui și totuși, aflată în autobuzul turistic, ascultând o melodie de mare intensitate și uitându-mă în stânga și în dreapta să nu cumva să ratez ceva, dintr-o dată, văd în fața ochilor cum se ivește un palat alb, de o frumusețe și mai ales de o „solemnitate” desăvârșită. Recunosc că nu știam de existența sa, iar această apariție total neașteptată mi s-a părut cel mai frumos obiectiv turistic din Roma. Monumentul este dedicat lui Victor Emmanuel II, primul rege al Italiei, cel care a unificat Italia în anul 1861. Structura adăpostește un muzeu al Armatei celebrând unirea, iar în anul 2007 a fost adăugat un lift care permite vizitatorilor să ajungă pe acoperișul monumentului, bucurându-se de o superbă panoramă a Romei.
Victor-Emanuel-II-Roma

Monument-Victor-Emanuel-II-Roma

8. Columna lui Traian – Imi aminesc vag cum, în timpul orelor de Istorie, în clasele gimnaziale, profesoara de Istorie ne-a povestit de această columnă a lui Traian. Așadar, odată ajunsă lângă celebrul monument, am avut un sentiment de satisfacere a unei curiozități avute încă din copilărie. Basorelieful sculptat sub formă de spirală evocă războaiele duse de romanii conduși de Traian pentru a cuceri Dacia: pentru Roma, cucerirea Daciei a fost un eveniment atât de important încât împăratul Traian a plătit un festival desfășurat în Colosseum timp de 123 de zile. Urmând dictonul latin Pâine și circ, a fost un spectacol grandios: 10.000 de gladiatori au înfruntat 11.000 de animale sălbatice.”

9. Piata Barberini – îmi este foarte cunoscută și dragă întrucât hotelul unde m-am cazat se afla în apropierea sa. Am ajuns în Roma pe timpul nopții, iar prima mea impresie legată de acest oraș (cauzată și de oboseală, de circulația infernală din Roma, de numărul îngrijorător de mare de persoane fără adăpost din zona gării etc.) nu a fost una foarte bună. Mi-am schimbat însă opinia dimineața următoare, când am văzut piața Barberini. Practic, a fost prima interacțiune cu acea „Roma” la care visam și pe care mă așteptam să o descopăr (un oraș deosebit prin importanța sa istorică, prin frumusețea arhitecturală și prin romantismul pe care-l întâlnești la tot pasul…).
Piața este în forfotă atât ziua cât și noaptea, există o mulțime de restaurante bune în zonă, iar atracția centrală este reprezentată de Fântâna Tritonilor a lui Bernini.

10. Boca della Verita – monument făcut celebru de clasicul film „Vacanță la Roma”, în care a jucat frumoasa Audrey Heburn, și care joacă rolul unui detector de minciuni. Legenda spune că dacă îți bagi mâna în această „gură a adevărului” și spui o minciună, atunci ți se va tăia mâna.

Pentru că am stat doar 3 zile în Roma și nu am putut să vizitez chiar tot ce mi-aș fi dorit, mai am încă o lungă listă de obiective turistice de vizitat în Roma, sper să revin curând aici, de preferință într-o lună de mai, când cred că frumusețea acestui oraș atinge apogeul.

Istoria, eleganța, romantismul și frumusețea Romei vor continua să atragă mulți ani de acum încolo valuri de turiști care odată ajunși în acest oraș vor înțelege cu ușurință motivele pentru care toate drumurile duc la Roma.:)

parc-Villa-Borghese

Roma

Roma-Italia

Roma-Italia-Martie

Rome-Italy

Un filmuleţ cu mai multe poze din Roma vedeţi aici: https://sharalike.com/s/qpS5.

Categorii: concediu Roma, Fără categorie, impresii roma, obiective turistice roma, sejur Roma | Etichete: , , , , | 5 comentarii

Călătorie la Stonehenge – locul care ascunde unul dintre marile mistere ale umanităţii

stonehenge-marea-britanie

Îmi amintesc cu plăcere cum, acum vreo 10 ani, am urmărit pe postul Discovery o emisiune despre Stonehenge. Misterul acestui loc mi-a captat atenția şi interesul de la bun început, motiv pentru care mi-am dorit foarte mult să ajung aici.

De-a lungul timpului, imaginația mi-a creat o mulțime de scenarii despre Stonehenge şi aveam convingerea că, odată ajunsă acolo, voi intra într-un câmp energetic cu totul special şi mai ales că, într-un fel sau altul, voi „simți” energia acestui loc.

Stonehenge este un monument neolitic aflat în Anglia, în comitatul Wiltshire, format din patru cercuri concentrice construite din pietre, ce a fost dezvoltat în mai multe etape între anii 3000 şi 1500 î.H., în conformitate cu mișcările soarelui.

Dacă inițial cercul exterior era constituit din 30 de blocuri imense de piatră cu o vechime de 4500 de ani (broșura Stonehenge), astăzi mai există doar 17 dintre acestea.

Pentru că, în prezent, nu se cunoaște motivul pentru care acest ansamblu a fost construit sau cine au fost constructorii săi, există o serie de legende populare şi istorice cu privire la originea sa.

Anumite legende populare afirmă că ar fi fost construit de un uriaș, sau că pietrele au fost aduse prin magie din Irlanda, sau chiar că ansamblul Stonehenge ar fi fost construit de diavol.

“In 1655, arhitectul John Webb a susținut că Stonehenge a fost un templu roman, dedicat lui Caelus, în timp ce, cercetări ulterioare au susținut că templul a fost construit de danezi.

Primul efort academic de cercetare și de înțelegere a monumentului a fost făcut în jurul anului 1640 de către John Aubrey. El a declarat Stonehenge-ul ca muncă a druizilor.” (Sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Stonehenge)

În ceea ce privește scopul pentru care ar fi fost construit Stonehenge, există două ipoteze principale:

  1. Astronomii antici ar fi folosit Stonehenge drept calendar solar pentru a urmări mișcarea soarelui și a lunii, precum și pentru a marca schimbarea anotimpurilor.
  2. Săpăturile din ultimii ani au scos la iveală sute de oase umane, datând de acum 1000 de ani, care prezentau semne de incinerație înainte de îngropare, ceea ce i-a determinat pe mulți istorici să concluzioneze că Stonehenge a servit drept un complex ceremonial și templu al morților.

Cum în anul 2010 arheologii au descoperit un al doilea cerc de piatră situat la doar o milă distanță de Stonehenge, s-a avansat ipoteza conform căreia Stonehenge ar fi făcut parte dintr-un complex memorial imens, în care indivizii de rang înalt participau la ritualuri elaborate și la ceremonii în cinstea celor morți.

stonehenge-england-2

Inclus în lista UNESCO din anul 1986, Stonehenge reprezintă un mister al umanităţii alături de piramidele din Egipt, de statuile imense construite din lemn din Insula Paștelui, sau de ansamblul Machu Picchu (cel mai important punct de pe harta mea turistică)…Deși nu vreau să avansez nicio teorie legată de implicarea unei forme de inteligenţă superioare de natură extraterestră, consider că acestea reprezintă niște repere ale umanităţii şi încă este greu de înțeles cum, acum mii de ani, oamenii au fost capabili să transporte bucăți imense de piatră pe lungi distanţe, sau cum şi-au putut organiza cu atâta precizie munca, deși dețineau cunoștințe limitate.

Așadar, aflată în Londra, nu am putut rata o excursie de o zi care includea şi ansamblul Stonehenge. Deși nu există alte obiective turistice în zonă, Stonehenge fiind situat într-o zonă rurală comună a Angliei, (doar ferma de porci şi oile din apropierea ansamblului ne-au fost prezentate de către ghidul nostru, care a ţinut să specifice cât de important este pentru britanici ca animalele să trăiască fericite pentru a putea da oamenilor produse de calitate:)), ajunsă la baza Stonehenge am simțit cum îmi creştea adrenalina. Eram atât de aproape de acest loc încărcat de mister, cu care aş fi vrut să intru în rezonanţă. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat. Am fost preluați de un trenuleț încărcat cu asiatici şi spanioli de la bază până la ansamblu, sub razele unui soare „hotărât” de martie.

Când am ajuns acolo, emoția a fost puternică, dar nu am avut timp să meditez prea mult, fiindcă trebuia să avansez pe poteca de lângă monument făcută de turiști pentru a nu încurca circulația. Așadar, a fost un maraton de 30 de minute, în care am încercat să fac poze cam din toate unghiurile acestui monument spectaculos prin istoria şi misterul său, dar nu am putut să mă bucur cu adevărat de prezenţa mea în acest loc mistic.

Deși nu reprezintă un obiectiv turistic pentru mulți, pentru mine Stonehenge rămâne un loc cu o încărcătură energetică şi mistică deosebită, pe care nu-l puteam rata.

Citând site-ul Britannia, care spune despre Stonehenge că este, cu siguranţă, cel mai mare simbol naţional al Marii Britanie, ce reprezintă mister, putere şi rezistenţă, pentru călătorii iubitori de istorie, reprezintă un obiectiv de bifat în Marea Britanie.

Sursa: http://www.history.com/news/ask-history/why-was-stonehenge-built

stonehenge-great-britain

stonehenge-uk

stonehenge-anglia-2

stonehenge-england

Categorii: Fără categorie, impresii Stonehenge, Stonehenge, Stonehenge - Anglia | Etichete: , , | Lasă un comentariu

Călătorie în Madeira – cea mai frumoasă insulă din Europa

Eira do serrano - Madeira

O să încep acest articol prin a afirma, pe proprie răspundere şi din proprie experienţă, că Madeira este cea mai frumoasă insulă a Europei şi una din cele mai frumoase din lume. Clima blândă, flora extraordinar de frumoasă şi diversă, relieful spectaculos transformă Madeira într-una din cele mai bune destinaţii de vacanţă.

Pentru a-mi susţine afirmaţia de mai sus, menţionez şi faptul că insula Madeira a fost desemnată în anul 2014, pentru al doilea an consecutiv, cea mai frumoasă insulă din Europa de către World Travel Awards, iar anul trecut cea mai bună destinaţie turistică (insulă) din lume de către aceeaşi organizaţie.

Şi dacă mult timp am crezut că viaţa este prea scurtă şi lumea prea mare cât să călătoresc în aceeași destinaţie exotică de 2 ori, Madeira m-a determinat să-mi schimb părerea şi să-mi doresc cu ardoare să o mai vizitez cel puţin o dată în viaţă.

Madeira, o insulă de origine vulcanică în mijlocul Oceanului Atlantic, aflată la 580 km de coasta de Nord a Africii şi la 860 km de Lisabona, este o regiune autonomă a Portugaliei. Arhipelagul Madeira face parte, alături de insulele Capul Verde, Azore, Selvagens și Canare, din vechiul ţinut al Macaronisiei, supranumite „insulele celor fericiţi”  de către vechii geografi greci.

Insula este numită şi Insula grădină datorită biodiversităţii sale şi mărturisesc că niciunde nu am văzut mai multe flori (de toate culorile, formele şi speciile) ca în Madeira, iar aproximativ 16% din plantele Madeirei sunt endemice, ceea ce înseamnă că există doar pe această insulă şi nu mai pot fi întâlnite în niciun alt loc din lume. De asemenea, unele din suvenirurile cel mai des întâlnite pe insulă sunt seminţele şi bulbii de flori.

Mai mult, Madeira adăposteşte cea mai mare rezervaţie de dafini (Laurisilva) din lume – 20% din teritoriul ei fiind acoperit de păduri de dafini înscrise în lista patrimoniului cultural UNESCO.

Levadas da madeira

De-a lungul istoriei, multe nume celebre au fost atrase de frumuseţile insulei Madeira: Cristofor Columb, împăratul Carol I al Austriei, împărăteasa Sissi a Austriei, George Bernard Shaw, membri ai guvernului cubanez exilat de revoluţia lui Castro, Margaret Thatcher, Winston Churchill și alții.

Se pare că Winston Churchill ar fi fost foarte bine primit de către localnicii din Madeira, întrucât acesta mărturisea ulterior cu entuziasm că:  „Am fost bine primit de mulți oameni din lume pentru care am făcut ceva, dar niciodată în viața mea nu am fost întâmpinat cu atâta entuziasm de oameni pentru care nu am mai făcut nimic.”

Margaret Thatcher, fostul prim-ministru britanic, şi-a petrecut luna de miere în Madeira şi a ales să revină aici în anul 2001 pentru a-şi celebra 50 de ani de căsătorie.

Pista de aterizare

Aeroportul din Madeira, deschis oficial în anul 1964, este cunoscut la nivel internaţional ca fiind unul dintre cele mai periculoase 10 aeroporturi din lume şi poate cel mai periculos din Europa.

Iniţial, pista acestui aeroport măsura 1.600 m, dar dificultatea la aterizare şi numărul în creştere al turiştilor au determinat extinderea pistei, până la 2.781 m, prin construirea unei platforme suspendate parţial deasupra oceanului şi susţinută de 180 de piloni, fiecare având 70 m înălţime.

Deşi ştiam că pista aeroportului din Madeira este una periculoasă, mai ales când curenţii de aer sunt puternici, nu am avut deloc emoţii şi nu exagerez când spun că aterizarea a fost de nota 10 (à la Nadia Comăneci).

Mai palpitantă a fost decolarea, întrucât în dimineaţa plecării a plouat, iar cerul era înnorat. Însă chiar înainte de a părăsi Madeira, pentru 2 minute, am primit o ultimă amintire de neuitat din partea insulei…un curcubeu apărut deodată, chiar cu câteva secunde înaintea decolării. Dovada existenţei lui o puteţi vedea în slideshow-ul cu poze de la sfârşitul articolului.:)

25 Fontes Madeira

Levadas

Levadas (canale de irigație specifice insulei Madeira) au fost construite din necesitatea de a aduce mari cantități de apă din vest și nord-vest către sud-estul mai uscat al insulei, dar care este mai favorabil pentru locuire și agricultură (în special pentru producția de trestie de zahăr). Ele au fost folosite în trecut, de asemenea, de către femei pentru spălatul hainelor în zonele în care apa curentă nu era disponibilă.

Cum Madeira are un relief muntos, construirea de levadas a fost adesea dificilă. Multe dintre levadas taie părțile laterale ale munților și au necesitat săparea a 25 mile (40 km) de tuneluri. Astăzi, există mai mult de 1.350 mile (2170 km) de levadas care oferă o rețea remarcabilă de trasee de mers pe jos.

Ţin în mod special să menţionez că trebuie cunoscută dificultatea traseelor de levadas, întrucât unele pot fi foarte dificil de parcurs şi necesită o bună rezistenţă fizică. Deşi am ales un traseu moderat (Levada 25 Fontes/Levada do Risco), la jumătatea drumului, după 2 ore de mers, ţinându-mă de frânghie pentru a nu aluneca de pe pietrele de la marginea scurgerii de apă în prăpastie, drumul era atât de îngust încât nu permitea trecerea a două persoane concomitent, iar un pas greşit ar fi însemnat căderea în prăpastie. A fost mult prea mult pentru mine.:) Aşadar, după 4 ore de concentrare şi efort, m-am ales cu cea mai dureroasă febră musculară de până acum şi, cu siguranţă, a doua oară nu m-aş mai aventura pe un asemenea traseu.

Muzeu Cristiano Ronaldo -Madeira

Vinul de Madeira şi Cristiano Ronaldo – cele două embleme ale insulei

Vinul de Madeira a devenit încă de la începuturi emblema insulei. Încă din Evul Mediu, marinarii îşi făceau provizii de vin din Madeira pentru expediţiile lungi. Le făcea drumul mai plăcut şi îi ferea de scorbut, iar pentru că spre sfârşitul călătoriei, după ce fusese ţinut la soare, vinul avea un gust şi mai plăcut, l-au numit vinul drumului de întoarcere. Se spune că, într-o singură înghiţitură de vin de Madeira original se pot recunoaşte până la o mie de nuanţe de gust.

Cristiano Ronaldo, născut în Madeira, este primul fotbalist portughez care a câștigat Balonul de Aur de trei ori și al doilea jucător după Messi care câștigă Gheata de aur de trei ori. În 2016, Cristiano Ronaldo a fost numit cel mai bun jucător de fotbal al Europei.

În cinstea sa, aeroportul din Madeira a primit numele de Cristiano Ronaldo. De asemenea, în Madeira există un muzeu Cristiano Ronaldo, un hotel, o piaţă cu numele său, iar poza superstarului apare pe mijloacele de transport în comun sau în vitrinele magazinelor. Fiind foarte pasionaţi de sport în general, şi de fotbal în special, locuitorii insulei Madeira sunt extraordinar de mândri de faptul că unul din cei mai mari jucători din lume s-a născut pe această insulă.

Legătura dintre jucător şi insula Madeira este destul de strânsă, iar în urma incendiilor devastatoare de acum câteva săptămâni care au cuprins arii extinse din Madeira, Ronaldo a făcut o donaţie pentru a ajuta insula în această situaţie critică.

Revelionul în Madeira

Revelionul in Madeira este cu siguranță de neuitat, având în vedere faptul că Madeira a fost înscrisă în anul 2006 în Cartea Recordurilor pentru cel mai mare spectacol de artificii din lume.

Funchal - Madeira

Obiective turistice

  • Funchal, frumoasa capitală a insulei, are un aer exotic şi portuar. Arhitectura colonială datează din anii 1400 – 1800, incluzând fortăreţe, palate, biserici şi câteva construcţii guvernamentale.
  • Jardim Botanico (Grădina Botanică), deschisă publicului în anul 1960, adăposteşte mai mult de 2000 de plante. Din păcate, o bună parte din grădina botanică a fost afectată de incendiul din luna iulie 2016.
  • Monte Place Garden, cea mai spectaculoasă grădină botanică pe care am vizitat-o până acum şi cea pe care nu o voi uita niciodată, ocupă 70.000 m2 şi adăpostește specii de plante aduse din toate colţurile lumii. Lacul grădinii este populat cu lebede negre aduse din Australia, Tasmania şi Noua Zeelandă, precum şi cu lebede albe aduse din Islanda şi Scandinavia. Grădina include o expoziţie numită „Pasiunea Africană”, parte a unei colecţii de sculpturi din Zimbabwe (mai mult de 1000 de sculpturi în lemn), precum şi o expoziţie numită „Secretele Mamei Natură” cu minerale aduse din Brazilia, Portugalia, Africa de Sud, Yambia, Peru, Argentina şi America de Nord.
  • Curral das freiras este un sat pierdut între văile munţilor, supranumit şi Valea Călugăriţelor. În 1566, maicile de la mănăstirea Santa Clara au fugit de pirații care au atacat Funchal, găsindu-şi izolarea în acest sat şi aducând cu ele comoara mănăstirii. Satul este foarte izolat și localnicii trăiesc, în principal, din ceea ce cultivă.
  • Pico do Arieiro este cel de-al treilea cel mai înalt vârf al Madeirei, având 1.818 m înălţime.
  • Portela, localizată între Porto da Cruz şi Machico, oferă unul dintre cele mai frumoase şi spectaculoase peisaje ale insulei.
  • Cabo Girão, situat la 25 de kilometri distanţă de Funchal, este o stâncă abruptă, ce se înalţă la 580 de metri deasupra oceanului. Aici există o pasarelă din sticlă, prin care se poate vedea abisul sub picioare.
  • Santana, un sat fermecător din nordul insulei Madeira, adăposteşte un complex de căsuţe triunghiulare tradiționale.
  • Porto Moniz are drept principală atracţie piscinele naturale create din lavă vulcanică. Peisajul este cu adevărat senzaţional!
  • Pico dos Barcelos oferă o splendidă panoramă a Funchal-ului de la 355 de metri deasupra mării.
  • Statuia Cristo Rei, construită în anul 1927 şi având 15 metri înălţime, este supranumită şi Inima Sacră. Din acest loc, după deces, creştinii care nu erau catolici erau aruncaţi peste stânci, deoarece, până în anul 1770, numai catolicilor le era permis să fie îngropaţi pe insulă.  Statuia a fost construită în amintirea istoriei acestui loc. De asemenea, locaţia oferă o priveliște superbă a stâncilor şi Oceanului Atlantic, care pare că atinge infinitul.

Este greu să rezumi în câteva cuvinte frumuseţea şi specificul acestei insule, însă un asemenea loc mă face să afirm, asemenea lui Louis Armstrong: „What A Wonderful World” (Ce minunată este lumea în care trăim!)…

Funchal - Madeira -2

Madeira

Gradina Botanica Madeira

Monte Palace Garden

Loredana Patrutiu Baltes - Funchal

Monte Palace Tropical Garden - Madeira

Miradouro do Cristo Rei do Garajau

Madeira3

Miradouro do Cristo Rei do Garajau - Madeira

Madeira - 2016

Pico do areeiro - Madeira

Porto Moniz-Madeira

Porto Moniz

Port Funchal

Santana - Madeira

sanii madeira

sat in Madeira

Un filmuleţ cu poze din Madeira vedeţi aici!

Categorii: impresii concediu funchal madeira, impresii, concediu, sejur madeira, levadas madeira, madeira portugalia, obiective turistice madeira | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Șirnea – sau locul în care frumusețea și liniștea peisajului nu au pereche

Sirnea - Fundata

Cu riscul de a părea subiectivă, consider satul Șirnea ca fiind cel mai frumos sat din România. Liniștea, peisajul „sinistru” de frumos și rupt de realitatea cotidiană, rezonanța pe care am simțit-o încă de prima dată când am ajuns în Șirnea mi-au creat o emoție cu totul deosebită.

Este greu de explicat în cuvinte frumusețea unui loc care are un peisaj desprins din povești, cu munți semeți care par că ajung să zgârie cerul, cu multă verdeață, aer curat, oameni primitori și ceva „inexplicabil” care te face să te îndrăgostești de-a pururi de acest sătuc pierdut în pustietate.

Mărturisesc că Șirnea, ca și Peștera, Măgura sau satul Viscri, m-a determinat să-mi privesc cu alți ochi țara și să o apreciez mult mai mult decât o făceam înainte. Cred că uneori uităm să privim cu adevărat frumusețea acestei țări, minimalizându-i valoarea. Deși această atitudine nu este justificabilă, cred că atunci când ești înconjurat de un relief atât de frumos, începi să te obișnuiești cu frumusețea geografică și, cu timpul, nu o mai observi. Lucrurile se schimbă însă călătorind în alte țări mai puțin „înzestrate” sau văzând mulțimea de turiști de viță nobilă care au găsit în satele românești ceva ce nu au găsit niciunde în lume…

Satele din România au ceva “magic” ce nu poate fi descris în cuvinte, dar care poate fi simțit doar intrând în rezonanță cu aceste locuri de o frumusețe aproape sacră.

Revenind la Șirnea, frumusețea locului și potențialul său turistic pare că s-au făcut remarcate încă din vremea comunismului, Șirnea fiind, în fapt, primul sat turistic din România. „Aprobările oficiale care au transformat Şirnea în sat turistic au venit în 1968. Ca să obţii o astfel de titulatură trebuiau îndeplinite mai multe condiţii. Era nevoie, în primul rând, de o poziţionare geografică într-o zonă cu peisaje superbe şi, totodată, liniştită.“

De asemenea, obiceiurile păstrate încă de localnicii de o bunătate și seninătate caracteristice românului neaoș, cirezile de vaci care se aud pe drum dimineața în zori și pe înserate, pajiștile cu flori, frumoasele vârfuri stâncoase ale masivului Piatra Craiului la apus de soare, aerul curat și liniștea absolută a locului îți induc o stare de transă.

Există și câteva evenimente cu însemnătate pentru comunitatea locală, dar și pentru turiștii ajunși în zonă precum: festivalul Măsura Laptelui”, noaptea de sânziene și zilele olimpice.

Conform Comitetului Olimpic și Sportiv din România, „Șirnea este singurul loc din România unde “Ziua Internațională Olimpică” este celebrată cu toată încărcătura sacră a momentului. Aici se desfășoară ceremonialul aprinderii flăcării olimpice, într-o atmosferă de armonie, încărcată de semnificația începuturilor olimpismului și a Jocurilor Olimpice Moderne (1896)”.

Locația este ideală pentru o deconectare totală și, de asemenea, un alt atu al satului este faptul că Șirnea se găsește în apropiere de Bran, de satul Peștera,  de Măgura… alte locuri cu potențial turistic.

Deși am poposit în plină vară, cred că frumusețea peisajului din Șirnea este aparte în orice anotimp și, de fiecare dată, satul spune o altă poveste.

Voi reveni cu siguranță în acest sat retrogradat de la rangul de comună pe motiv că nu avea ieșire la drumul național și păstrez speranța conservării lui cât mai mult timp, pentru că este una din „valorile geografice naționale”.

Sirnea-Brasov

La noi pietrele vorbesc şi pădurile şoptesc. La noi stâncile gândesc iar izvoarele doinesc. Florile sunt cântătoare şi cu vorbe chemătoare” …secretul magiei satului Şirnea:)

Sirnea Brasov

Sirnea Fundata Brasov

Sirnea Fundata Romania

Sirnea Fundata

Sirnea- Fundata-Brasov-Romania

Sirnea

Sirnea2

Sirnea-Fundata-Brasov2

Sirnea-Fundata-Brasov

Sirnea3

 

Categorii: Fără categorie, impresii, calatorie in Sirnea, sat Sirnea, satul sirnea - brasov, sejur Sirnea, Sirnea - Fundata - Brasov | Etichete: , , , , | 5 comentarii

La Gomera – nestemata cea mai de preț a insulelor Canare

                              La Gomera - Canary Islands

„Adevărata călătorie de descoperire nu înseamnă a căuta noi peisaje, ci a privi totul cu alți ochi” – Marcel Proust.

 

La Gomera este una dintre cele 7 insule Canare, care se întinde pe o suprafață de 369.76 km,2 având în anul 2006 în jur de 21,952 locuitori. Insula deține un port și un mic aeroport, iar traseele rutiere sunt de o calitate foarte bună.

Insula La Gomera este destul de puțin vizitată de către turiști, astfel dacă pe aeroportul din Tenerife ajung aproximativ 13 milioane de pasageri anual, pe cel din La Gomera, în jur de 32.000 de pasageri.

Se spune că esențele tari se păstrează în sticluțe mici. Adaptând această afirmație contextului, cred că se aplică în întregime micuței insule La Gomera, un loc absolut senzațional, cu peisaje de o frumusețe aparte, destul de puțin marcat de trecerea timpului și în care legendele și tradițiile sunt păstrate cu sfințenie.

La Gomera este unul dintre locurile pe care, vizitându-le, ajungi să înțelegi multe despre viață în general. Mai mult, ajungi să vezi cu alți ochi valorile impuse de contemporaneitate și să înțelegi că uneori, natura, istoria, tradițiile, obiceiurile, graiul devin moștenirea cea mai de preț pe care o lăsăm generațiilor următoare și nu aspectele de ordin economic.

Pentru a ajunge în La Gomera, am luat feribotul Fred Olsen care pleacă din Los Cristianos și, în mai puțin de o oră, ajunge în San Sebastian (capitala insulei La Gomera).

Cum insula este destul de mică și puțin dezvoltată sub aspect turistic, în marea majoritate a cazurilor, turiștii din Tenerife optează pentru tururi de o zi în La Gomera.

Trebuie să recunosc că, înainte de a ajunge în La Gomera, nici măcar nu m-am gândit că o să descopăr aici o adevărată bijuterie a naturii, însă am înțeles că am ajuns într-un loc aparte de cum am pătruns pe insulă.

Am fost de-a dreptul fascinată de frumusețea văilor, munților, plajelor, vegetației insulei. Fotografiam non-stop din mașină parcă din dorința de a păstra vie amintirea acestei insule binecuvântate cu frumusețe și simplitate.

Ceea ce de asemenea m-a fascinat în La Gomera a fost accentul pus pe tradiții și pe diverse legende locale, și deși m-am gândit că este nevoie de o listă amănunțită a locurilor de vizitat, ajunsă pe insulă am constatat că insula, în totalitatea ei, reprezintă un mare obiectiv turistic.

Cu toate acestea, cele mai frumoase zone / regiuni mi s-au părut: Roques de Hermigua, Los Telares, Vallehermoso, Valle Gran Rey, precum și plajele: Playa de San Sebastian (aproape de port), Playa de la Cueva, Playa Santa Catalina, plajele din Valle Gran Rey.

La Gomera - Insulele Canare - 2016

Parcul Național Garajonay

Parcul Național Garajonay  este cea mai importantă atracție turistică a insulei La Gomera. Pacul este populat cu laurisilve, o masă verde de vegetație preistorică unică în regiune. Ea a acoperit tropicele milioane de ani în urmă, iar acum supraviețuiește în La Gomera datorită climei sale excepționale, temperate.

Povestea parcului își are originea într-o legendă locală. Se spune că înainte ca insula să fi fost cucerită de către spanioli, în La Gomera trăia o frumoasă prințesă pe nume Gara. Ea s-a îndrăgostit de fiul unui țăran sărac din Tenerife, pe nume Jonay. Acesta naviga cu ajutorul unei plute pentru a o vizita în fiecare zi. Însă un preot le prevestește un sfârșit tragic, iar profeția ajunge să se împlinească.

Într-o zi are loc un puternic cutremur, vulcanul El Teide din Tenerife erupe, iar marea din jurul insulei La Gomera se transformă într-una de sânge. Familia prințesei Gara îl alungă pe tânărul Jonay și-l forțează să se întoarcă în Tenerife.

Cu toate acestea, dragostea lui pentru prințesă a fost atât de puternică, încât a revenit în La Gomera doar câteva săptămâni mai târziu. Împreună, cei doi au fugit în zonele muntoase și s-au ascuns în pădure. Cum nu vedeau nicio posibilitate de a rămâne împreună, cei doi hotărăsc să se sinucidă, murind unul în brațele celuilalt. De atunci, pădurea mistică din Parcul Național La Gomera a luat numele de Garajonay. (Sursă: http://www.gomeralive.com/gara-and-jonay/)

parques_naturales_garajonay_la_gomera_9638_570x

Sursa:http://www.traveler.es/guias/europa/espana/islas-canarias/la-gomera/lugares/parque-nacional-de-garajonay/6663.

Pădurea El Cedro

O altă pădure deosebit de frumoasă este El Cedro, o veche pădure de laurisilve declarată World Heritage Site de către UNESCO. Recunosc că nu am reușit să văd această pădure, însă căutând pe Google poze, tind să cred că este una dintre cele mai spectaculoase păduri din lume (iar UNESCO, prin distincția acordată, confirmă acest fapt), care îmi amintește pe alocuri de secvențe din filmul „Avatar”.

Laurisilvele reprezintă un ecosistem unic în lume. La ora acuală, laurisilvele constituie cele mai mai mari păduri de dafini și lauri și sunt alcătuite în proporție de 90% din pădure primară, neatinsă de sute de ani. Cele întâlnite în Madeira sunt mai bine păstrate decât laurisilvele din insulele Azore și Canare. Sunt alcătuite din copaci bătrâni care ating uneori lungimi de 40 metri.

Silbo Gomero – un limbaj de fluierat protejat de UNESCO

În regiunea La Gomera, pentru a putea comunica dintr-un deal în altul, peste văi, vechii locuitori ai insulei comunicau prin fluierat. Acesta are la bază un vechi dialect spaniol, este format din 2 vocale și 4 consoane și poate parcurge o distanță de până la 5 kilometri. Silbo Gomero a fost declarat ca o Capodoperă a Patrimoniului Oral și Imaterial al Umanității de către UNESCO în 2009, iar în 1997, Parlamentul Insulelor Canare  a aprobat o moțiune de includere a limgajului Silbo Gomero în curriculum-ul școlar al insulei pentru ca generațiile următoare să păstreze acest limbaj tradițional. Mai mult, există școli speciale care formează traineri acreditați în Silbo Gomero. (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Silbo_Gomero)

Torre del Conde  - La Gomera

Monumentele Cristofor Columb

La Gomera a fost ultima locație în care Amiralul Cristofor Columb a poposit înainte de descoperirea Americii.

În 1492 ajunge cu cele trei nave ale sale în portul din La Gomera (considerat de către  Amiral cel mai bun dintre toate porturile insulelor Canare), iar de aici își face proviziile și rezervele de apă potabilă pentru marinarii săi.

Se spune că prietenia cu care a fost primit de către locuitorii acestei insule, l-au determinat să aleagă și în alte două situații portul din La Gomera (în 1493 și 1498).

Așadar, Amiralul Columb pornește pe 6 septembrie 1492 din La Gomera, pentru a descoperi Lumea Nouă (America) pe 12 Octombrie 1492.

La Torre del Conde (Turnul Curții) reprezintă cea mai veche fortăreață miliară din insulele Canare, construită în anul 1450 cu scopul de apărare împotriva unei posibile revolte a populației indigene din insulă. Aici se presupune că Cristofor Columb s-ar fi întâlnit cu Lady Beatriz de Bobadilla, Señora Insulei La Gomera.

Aproape de Turn se găsește clădirea Real or del Medio, în care există diferite obiecte din secolul al XV-lea împreună cu o menționare: “Con esta agua se bautizó América” / (America a fost botezată cu această apă). (Sursă: http://www.lagomera.travel/canary-islands/la-gomera/en/experiences/blog/la-gomera-christopher-columbus-last-port-of-call).

Deși un concediu exclusiv în La Gomera nu ar fi justificabil din cauză că insula este foarte mică și nu abundă în activități turistice, în cazul unui concediu în Tenerife, cu siguranță nu ar trebui ratat un tur de o zi / două  al acestei bijuterii naturale a insulelor Canare.

La Gomera - Canare - 2016

La Gomera2

La Gomera - June 2016

La Gomera

Vedere mare - La Gomera

La Gomera - Spain

La Gomera -Canare - Spania

Valle Gran Rey - La Gomera - Insulele Canare

Plaja La Gomera

Categorii: concediu, vacanta, sejur La Gomera - Insulele Canare, Fără categorie, impresii vacanta La Gomera, Monumentele Cristofor Columb - La Gomera, Parcul Național Garajonay, Silbo Gomero | Etichete: , , , , , , | 2 comentarii

Vacanță în Tenerife – o locație europeană exotică pierdută în apele învolburate ale Oceanului Atlantic

 

El Teide - Tenerife - Spain
„The world is a book, and those who do not travel read only a page.” Saint Augustine

Nu îmi propun să vă prezint Tenerife în culori exagerate, ci doar așa cum am simțit-o și perceput-o eu. Cum experiențele noastre turistice sunt diferite, ajungem să rezonăm în mod diferit cu acestea. Recunosc, nu am intrat în rezonanță maximă cu această insulă, deși îi recunosc valoarea turistică și apreciez frumusețea aparte a unor locuri care și-au câștigat un loc special în sufletul meu încărcat cu amintiri „prețioase”…

Oameni
Despre Tenerife se știe că este o destinație exotică de vacanță, parte a Insulelor Canare ce aparțin Spaniei, situată în Oceanul Atlantic în apropierea Africii. Aflată la mare depărtare de partea continentală, în urmă cu vreo 10 – 15 ani, insula era destul de puțin cunoscută și accesibilă turiștilor europeni inclusiv români. Lucrurile s-au schimbat însă cu o rapiditate pe care numai destinațiile turistice de succes o cunosc datorită banilor investiți în zonă. Astăzi, stațiunea înflorește fiind una dintre destinațiile preferate de vacanță ale rușilor și nemților. Prezența lor este atât de importantă pentru localnici, încât aceștia au învățat câteva cuvine în limba rusă și respectiv limba germană pentru a-și întâmpina oaspeții, iar în Loro Parque (unul dintre cele mai importante puncte de atracție din Tenerife) spectacolele sunt traduse în limbile engleză și germană.

Trebuie să menționez că am întâlnit și mulți români și estimez că numărul lor va fi în creștere odată cu introducerea unor curse low-cost directe București –Tenerife.

Cum turismul reprezintă principala sursă de venit a insulei, localnicii încearcă, puțin cam agresiv după gustul meu, să își atragă clienții. Plimbările pe faleză, prin fața restaurantelor reprezintă în fapt un slalom printre ospătarii ieșiți în fața restaurantului cu meniul în mână, îmbiindu-i pe turiști să le treacă pragul. Insistența lor este destul de stânjenitoare și personal cred că strică, pe alocuri, farmecul acestei insule.

Fiind destul de curioasă și pentru că îmi face o reală plăcere să îi studiez „timid” pe localnicii destinației turistice în care ajung pentru a le înțelege mai bine cultura, la finalul concediului, am constatat cu regret că am interacționat prea puțin cu aceștia. În schimb, datorită faptului că am fost cazată într-o zonă preferată în special de pensionari, am învățat de la aceștia faptul că se poate călători chiar și la 80 de ani, precum și că pasiunea pentru călătorii poate continua chiar și după o anumită vârstă înaintată. De asemenea, tot de la cei mai în vârstă am învățat că cea mai bună formă de comunicare este cea din priviri, cu puține cuvinte (contrar părerii psihologilor occidentali) și că viața este frumoasă atunci când o trăim fără orgoliu și vanitate.

De asemenea, deși auzisem că spaniolii insulari sunt foarte petrecăreți și veseli, i-am perceput ademeniți în această stare de veselie de dorința de a părea cât mai ospitalieri și prietenoși cu turiștii, iar dacă în cazul costaricanilor această stare este una nativă, în cazul localnicilor din Tenerife cred că această stare este mai degrabă cultivată.

Plaja Fanabe - Tenerife

Temperatură
Ceea ce am apreciat în mod special în Tenerife a fost temperatura foarte plăcută. În general, s-au înregistrat în jur de 26° – 28° Celsius în timpul zilei, presărate cu adieri plăcute de vânt și de briză marină. Rareori s-au înregistrat 30° Celsius, în special în jurul prânzului, când oricum nu este recomandată expunerea la soare, iar apa mării avea o temperatură, în medie, de 21° / 22° Celsius.

Gastronomie
Pe întreg teritoriul Spaniei, paella și sangria sunt la loc de cinste, precum și diferite sortimente gastronomice locale din pește. În esență, mâncarea este foarte bună în Tenerife și la un preț rezonabil.

Adeje - Tenerife-Spain

Plaje
Tenerife este o locație căutată în special pentru plajele sale, cele mai renumite fiind: Playa Fanabe, El Medano, Playa la Tejita, etc. Deși nu sunt o mare amatoare de stat la plajă și cum concediul a fost destul de scurt, am alocat doar o zi și jumătate în acest sens. Am mers la Playa de las Vistas și la Playa Fanabe; prima avea destul de multe pietre în apă și nisipul mai pietros, cea de a doua era mult mai bună în ceea ce privește calitatea nisipului, însă în ziua în care am mers valurile erau destul de mari.
Surferii sau persoanele care vor să facă scufundări, pot închiria echipamente de pe plajă.

Playa de las Americas - Tenerife 2016

Viața de noapte
Pentru iubitorii de distracții nocturne, Playa de las Americas este prima opțiune. Pentru cei care doresc să petreacă o seară mai liniștită, terasele de pe malul oceanului, ce oferă o priveliște spectaculoasă de lumini, în ritmuri de flamenco și în sunetul scos de valurile oceanului sub clar de lună, devine cea mai bună alegere.

Playa de las Americas

Atracțiile turistice
-> El Teide, un vulcan activ care în anul 2007 a fost consemnat în Patrimoniul Omenirii al UNESCO, a erupt ultima dată în anul 1909, fiind una dintre cele mai importante atracții ale insulei Tenerife. Deși am așteptat la o coadă peste 2 ore pentru a urca aproape de vârful vulcanului unde temperatura era de 11° Celsius, imaginile unor locuri aproape selenare, transformate de lavă și de timp, a meritat tot frigul îndurat. Se poate ajunge până aproape de gura vulcanului, dar este necesară o autorizație în acest sens din partea autorităților locale.
-> Loro Parque, sau ca să fredonez o melodie folosită în spectacole „somewhere over the rainbow bluebirds fly (undeva sub curcubeu păsări albastre zboară)”, este de departe locul care m-a emoționat cel mai mult și care mi-a creat o senzație unică de magie în Tenerife. Spectacolele cu foci (unele dintre cele mai sensibile și mai intuitive mamifere marine), cu delfini, orci, papagalii care știu să adune două numere, să vorbească și să construiască harta Insulelor Canare, rezervația de pinguini, acvariul, rezervația de meduze luminate multicolor și rezervația de orhidee reprezintă cele mai frumoase amintiri din Tenerife. Regret că nu am înregistrat aceste spectacole care stau mărturie pentru poate cea mai avansată formă de comunicare dintre om și animal. Recunosc că am petrecut o zi întreagă în Loro Parque, o zi de neuitat, și am plecat de acolo cu o strângere de inimă și multă melancolie în suflet. În fapt, Loro Parque adăpostește „cea mai mare colecție de papagali din lume, una dintre principalele locații de studiu și conservare pentru aceștia la nivel mondial, cea mai mare piscină de delfini din Europa, cea mai mare expoziție de pinguini de interior din lume, cel mai lung tunel pentru rechini din Europa, cel mai mare sat thailandez din afara Thailandei și cel de al al doilea loc din Europa pentru a adăposti orcile.”
-> Siam Park, deschis în anul 2008 este cel mai mare parc acvatic din Europa;
-> Valea din Masca, cea mai frumoasă zonă verde din Tenerife, o imagine care, pe alocuri, reproduce la scară micro, munții dimprejurul platoului Machu Picchu (locul care, pentru sufletul meu călător, simbolizează Absolutul – motiv pentru care eu am apreciat într-un mod cu totul aparte această locație). La această zonă se ajunge parcurgând un traseu destul de dificil, cu multe serpentine și o singură bandă de circulație, însă panorama oferită de vârful Masca este una de 5 stele!
-> Los Gigantes, situați la 30 kilometri de Playa de las Americas și de Los Cristianos, sunt niște formațiuni stâncoase la malul oceanului. I-am văzut de pe uscat, însă se spune că cel mai bine se văd de pe mare.
-> Camel Park – un parc aflat la începuturi, care pare mai degrabă o afacere de familie. O plimbare cu cămila de 15 minute a reprezentat o bună ocazie de relaxare și mediație, dar a fost însoțită de o oarecare temere față de „mijlocul de transport” utilizat.
-> Plimbarea cu submarinul – deși l-am trecut pe lista „to do” înainte de a pleca în concediu, odată ajunsă în Tenerife am aflat că adâncimea la care ajungea submarinul era destul de mică, iar prețul costisitor.
-> Piramidele Guimar din TenerifePiramidele de la Güímar sunt şase structuri terasate în formă de piramidă, construite din lavă pietrificată. Există opinii care susţin că aceste structuri datează din secolul al 19-lea. Un mister înconjoară aceste piramide, dar un lucru este clar, latura mai lungă a unora din aceste structuri piramidale marchează direcţia solstiţiilor, atât a celui de iarnă cât şi a celui de vară.

Mai sunt și alte atracții turistice, însă personal am ales să dedic două zile din scurtul concediu vizitării insulelor vecine: La Gomera și Gran Canaria, situate la o oră și respectiv aproape 2 cu feribotul de Tenerife.

De-a lungul timpului am învățat să văd partea bună și frumoasă din oameni și locuri și să păstrez în amintire doar momentele care mi-au făcut inima să bată cu putere. Așadar, din concediul în Tenerife îmi voi aminti întotdeauna cu mare plăcere ziua petrecută în Loro Parque, priveliștea care îți taie realmente respirația din vârful Masca, precum și imaginea plajelor scăldate de razele soarelui aflat la apus, în acordurile fredonate în mod amator ale melodiei “Dust in the wind”.

Tenerife 2016

el-teide-2016

El Teide -Tenerife - Iunie 2016

El Teide - Tenerife- Iunie 2016

Loro Parque - Tenerife - Spain

Loro Parc - Tenerife

Loro Parque - Insulele Canare

Loro Parque - Tenerife - Insulele Canare

Loro Parque -Tenerife

Loro Parc -Insulele Canare

Acvariu Loro Parque - Tenerife

Loro Parque 2016

Masca - Tenerife

Masca-Tenerife-Canary islands

Valea Masca - Tenerife 2016

Valea Masca - Tenerife

Kamel Park - Tenerife

Categorii: Camel Park - Tenerife, Concediu, vacanta, sejur, obiective turistice Tenerife, El Teide - Tenerife, impresii Tenerife, Loro Parque - Tenerife, Masca Tenerife, Tenerife - Insulele Canare | Etichete: , , , , , , , , , | 2 comentarii

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.