Obiective turistice Vietnam

Descoperă noi orizonturi pentru a te descoperi pe tine însuți!

Nu călătoresc atât de des pe cât mi-aș fi dorit, însă călătoriile mele au lăsat un impact major asupra personalității mele. Deși de-a lungul timpului am vizitat locuri minunate, totuși călătoriile în Asia, mi-au produs cea mai mare fascinație și m-au îmbogățit spiritual.

În această categorie se înscrie și concediul în Vietnam, o țară mai degrabă cunoscută la nivel internațional pentru trecutul său belicos și, mai ales, pentru curajul de a răpune cea mai mare armată a lumii SUA (1961-1975); războiul din Vietnam fiind considerat unul dintre marile eșecuri ale politicii externe americane.

Așadar, am cunoscut Vietnam-ul mai întâi din filmele americane ce aveau ca subiect războiul în cauză. Îmi amintesc și acum că eram fascinată de bogăția vegetației și de sălbăticia peisajelor, de-a dreptul spectaculoase.

Recunosc faptul că, înainte de a pleca, nu am avut mari așteptări de la această destinație turistică, din simplul motiv că experiența Bali mi se părea greu de egalat. Însă, din ceea ce studiasem, țara prezenta un potențial turistic important pentru iubitorii de natură.

Așadar, am plecat cu inima deschisă spre această destinație care, în mod cert, îmi stârnise curiozitatea.

Clima

Primul impact cu Vietnamul a fost unul memorabil dar, din păcate, în sens negativ. După ce mi-am ridicat bagajele din aeroportul Noi Bai International Airport din Hanoi și am făcut primii pași spre ieșire, am simțit cum un val de aer cald insuportabil, îmi taie răsuflarea.

Mai mult ca în orice destinație exotică pe care am vizitat-o până în prezent, căldura și umiditatea din Hanoi mi s-au părut aproape imposibil de suportat. Noroc că nu am probleme medicale, deoarece, în caz contrar, concediul ar fi fost un fiasco.

Am plecat spre hotel cu un autobuz care făcea legătura între aeroport și orașul Hanoi, al cărui bilet costa echivalentul a 2 dolari, în contextul în care taxi-ul costa 25 dolari și, mai ales pentru că am primit atenționări din partea reprezentanților hotelului unde ne-am cazat, că este riscant să luam un taxi din aeroport.

Ajunsă în Hanoi, prima întrebare care mi-a trecut prin cap a fost: „ce caut eu aici?!”:). Dincolo de căldura infernală, orașul este foarte aglomerat, fiecare circulă după propriile reguli de circulație, iar la interval de 30 de secunde se auzea cate un claxon agitat.

Deși ne-am cazat la un hotel central și planul inițial era să vizitez orașul în prima zi, am decis că o să mai ies din hotel, doar seara, când speram eu că se va mai răcori. Din păcate, nu am știut că, deși se înnoptează de la ora 6 p.m., variația de temperatură față de dimineață era foarte mică (2 / 3 grade), iar când am ieșit din hotel, cele 36 de grade Celsius, din cauza umidității erau percepute de către corpul uman ca 46 de grade Celsius.

Astfel că, dincolo de căldura înăbușitoare care părea că este veșnică, aerul devenise irespirabil din cauza mâncării gătite direct la stradă. Ca o măsură de auto-protecție subconștientă dată de propriul organism, instant, mi-a dispărut orice senzație de foame. Așadar, Hanoi-ul nu mi-a rămas o impresie prea bună și de-abia așteptam să părăsesc orașul pentru a vizita frumusețile naturale ale acestei țări.

Societatea vietnameză

Aproximativ 90% din populație este vietnameză; limba vietnameză este cea mai vorbită limbă de către vietnamezi (și în cea mai mare parte singura). Dincolo de marketingul de țară practicat la nivel înalt și mai ales în mediul de afaceri care induce, la nivel internațional, ipoteza că vietnamezii sunt poligloți, realitatea este că o foarte mică pondere din populația din Hanoi vorbește limba engleză.

Cum am stat doar 5 zile în Vietnam și având în vedere distanțele foarte mari dintre obiectivele turistice, am negociat la hotel pentru un șofer cu mașină. Din păcate, șoferul recomandat de hotel nu vorbea limba engleză, iar comunicarea cu acesta se realiza doar cu ajutorul Google Translate (Mulțumim Google:)). Dar cum viteza de încărcare și aria de acoperire a datelor nu este foarte bună în Vietnam, comunicarea noastră a fost limitată.:)

Mai puțin ca în orice altă locație am simțit locuitorii bucuroși de valul de turiști străini, mai ales în Hanoi, unde turiștii păreau mai degrabă că îi încurcă pe localnicii care sunt mult prea preocupați de buna rânduială a tabieturilor zilnice.

Cu toate acestea există o fascinație neascunsă manifestată de vietnamezi față de europeni, mai ales a celor din afara capitalei, ceea ne-a dat un sentiment foarte plăcut.:) Explicația este dată de faptul că europenii sunt o prezență rară în Vietnam, marea majoritate a turiștilor din Vietnam provenind din rândul țărilor asiatice vecine, cu precădere din China.

Gastronomia în Vietnam

Bucătăria vietnameză prezintă multe calități: este fină, ușoară, dietetică, ieftină și foarte variată. Mai mult, există numeroase rețete culinare „împrumutate” de la chinezi și thailandezi. Mărturisesc că în Vietnam am mâncat cel mai bun pește, care era gătit după o rețetă veche chinezească.

Două alimente par să domine totuși bucătăria vietnameză: orezul (nu este deloc surprinzător având în vedere plantațiile imense de orez) și supa Pho, o supă mai degrabă solidă, consumată de localnici la orice oră.

Mărturisesc că am vrut să gust insecte, oferite drept fel 2, după celebra supă Pho însă, oricât de mare mi-a fost curiozitatea, barierele mentale au intrat în acțiune și m-am lăsat păgubașă.

În Vietnam, desertul este compus mai degrabă din cocktail-uri de fructe decât din patiserie, ceea ce era exact pe gustul meu.

În ceea ce privește cafeaua, cum Vietnam este al doilea producător mondial de cafea după Brazilia și Columbia, aceasta este nelipsită de pe mese. Concurență îi face doar ceaiul și mai exact ceaiul verde, servit cel mai adesea în ceșcuțe mici din porțelan.

De reținut este faptul că în Vietnam apa de la robinet nu este potabilă, iar această informație foarte importantă pentru turiști este comunicată atât în hotel, cât și de localnici.

Deși înainte de plecare lista obiectivelor turistice de vizitat în Vietnam era foarte lungă, la fața locului, am avut de ales doar câteva, având în vedere distanțele destul de mari dintre ele.

Așadar, am optat pentru cunoscutul golf Ha Long, Sapa (Fansipan), Ba Be Lake și Ninh Binh, pe care o să le prezint în detaliu mai jos, în funcție de impactul avut asupra mea:

1. SAPA și vârful Fansipan

La două zile de mers de Hanoi, am poposit într-un tărâm cu totul special. Un drum dificil de parcurs de-al lungul unui lanț muntos, unde aerul era respirabil, părea să nu aibă nimic în comun cu imaginea creată până atunci de Vietnam.

Orașul Sapa este situat la o altitudine de 1.500 m în nord-vestul Vietnamului, aflându-se la  poalele Munților Hoang Lien Son, în apropierea graniței cu China.

Am ajuns în micul oraș SAPA noaptea, după ore bune de mers prin pustietate. Aici am avut mai multe surprize plăcute.

Prima surpriză și respectiv șocul cel mare a fost să vedem cum acest mic orășel de munte era atât de frumos luminat pe timp de noapte, încât părea un brad de Crăciun frumos decorat, puțin populat, cu un aer rece și proaspăt ca într-o zi de primăvară.

A doua surpriză a fost să descopăr localnicii, care păreau rupți de vreme, în porturi tradiționale, parcă veniți dintr-o poveste veche. Diversitatea etnică  este dată de numeroase comunități precum minoritățile Hmong, Dao, Tay, Giay, Muong, Thai, Hoa si Xa Pho. Îmi amintesc și acum fetița de vreo 4 anișori care vindea brățări confecționate de mama ei, îmbrăcată în portul lor, care părea efectiv o păpușă vie.

A treia surpriză a fost masa de seară. Am simțit atât de mult magia acestui loc, care mă cuprinse până în vârful urechilor, încât am decis să încerc o specialitate locală. Mare mi-a fost surprinderea să văd masa plină de bunătăți. Mai mult, doamna care ne-a servit, m-a asistat pentru a-mi arăta cum se consuma corect această specialitate locală: o combinație de pește și legume, ce se împachetau precum niște sărmăluțe înmuiate ulterior într-un sos specific.

A doua zi dis-de-dimineață, am mers la gara centrală, punctul 0 al orașului, de unde am luat o cabină care urcă până la poalele muntelui, oferindu-ne o priveliște fantastică a văii Muong Hoa. Prima oprire a fost într-o gradină foarte frumoasă cu mii de flori, cu copaci Azalea foarte vechi și un centru budist. 18 sculpturi din bronz conduc spre o statuie Buddha de 20 de metri, cocoțată pe coasta muntelui – cea mai mare din Vietnam. Locul este combinația perfectă dintre frumusețe, liniște și armonie.

De aici se ia telecabina care duce până în vârful muntelui Fansipan, la 3.143 m deasupra mării. Vârful Fansipan este cel mai înalt vârf din Peninsula Indochina, numit și „Acoperișul Indochinei”, și s-a format în urmă cu 250 – 260 milioane de ani.

Telecabina care duce în vârful Fansipan a fost inaugurată în anul 2016 și deține două recorduri mondiale Guinness:  pentru cea mai lungă telecabină non-stop cu trei funii din lume care se întinde pe 6,3 km și pentru cea mai mare diferență de cotă cu o telecabină non-stop cu trei cabluri (având 1.410 m diferență de altitudine între capete).

Deși este cunoscut faptul că Fansipan este un munte pe cât de frumos, pe atât de capricios, la urcare am prins o vreme perfectă. Eram doar 4 persoane în cabină, o liniște absolută întrucât toată lumea era fermecată de frumusețea absolută a muntelui. Ajunși în vârf, s-a pornit o furtună puternică și nu am putut înainta însă, nu o să uit niciodată liniștea care m-a cuprins când am urcat pe Fansipan, când am experimentat zicala: „am rămas mută de uimire” de acest peisaj spectaculos.

2. Ninh Binh

După ce am scăpat de mult prea aglomeratul și îmbâcsitul Hanoi, prima oprire a fost în regiunea Ninh Binh, cunoscută în special pentru splendidele terasamente de orez.

Mai exact, am optat să mergem 2 ore cu barca pe Trang An, admirând un peisaj rupt din filme la propriu:), mai exact ultimul film din seria King Kong fiind filmat aici. După plimbarea cu barca, am înțeles pentru ca alegerea Vietnamul ca destinație de concediu nu a fost o greșeală.

Tot în această regiune, se află Hang Mua la care ajungi după ce urci 486 de trepte, pentru a avea o panoramă deosebită a întregii regiuni. Mărturisesc cu sinceritate că după ce am urcat primele 50 de trepte foarte înguste, în bătaia soarelui, la peste 40 de grade Celsius, și văzând cât drum mai este de parcurs, am decis, pentru sănătatea mea, că este mai bine să mă opresc.:) Nu a fost o decizie greșită, mai ales că la bază este o gradină deosebit de frumoasă, un lac și case tipice vietnameze.

De asemenea, hotelul găsit în ultimul moment în Ninh Binh, deși a fost foarte accesabil ca preț, mi-a oferit una din cele mai frumoase priveliști din Vietnam, fiind situat în mijlocul terasamentelor de orez. Probabil că nu voi uita curând răsăritul soarelui care se așternea încet, tacticos, peste întinderile nemărginite de orez.

3. Golful Ha Long

Golful Ha Long sau Golful unde au coborât dragonii este cel mai cunoscut obiectiv turistic din Vietnam și pe drept cuvânt, fiind desemnat una dintre cele 7 minuni naturale ale lumii. Golful cuprinde aproape 2000 de insule care se întind pe o suprafață de 1553 km pătrați.

„Aceste roci sedimentare s-au format in decursul a 500 de milioane de ani, iar modelarea acestui peisaj a durat 20 de milioane de ani sub impactul climatului tropical umed. […] In Golful Ha Long se găsesc 14 specii endemice de plante și 60 de specii endemice de animale.”
(Sursa: https://exploreazalumea.wordpress.com/2012/03/03/golful-ha-long/)

Plimbarea cu barca în acest golf absolut senzațional merită fiecare cent, mai ales că astfel se poate ajunge la Grotte des Merveilles  – Peștera Minunilor (denumită astfel de francezii care au descoperit-o acum 100 de ani), cea mai frumoasă peșteră pe care am vizitat-o în viața mea.

4. Ba Be Lake

O altă experiență memorabilă este plimbarea, de vreo două ore, cu barca pe lacul Ba Be, la primele ore ale dimineții. Peisajul părea de vis, doar sunetele scoase de păsările din copacii de pe mal, stricau liniștea absolută a peisajului. Lacul Ba Be are 8 km lungime și 2 km lățime și s-a format în urmă cu peste 200 de milioane de ani, în jurul unor munți de calcar ce datează de peste 450 de milioane de ani.

În concluzie, deși căldura, distanța și costul biletelor de avion spre Vietnam sunt principalele impedimente, vizitarea Vietnamului este o experiență unică, fascinantă.

 Mai mult, odată revenit acasă, conștientizezi că ai fost expus unui cumul de senzații oscilante, de peisaje diverse, de o frumusețe aparte, care ajung să te răvășească. Cred că Vietnam-ul este precum coniacul, cu cât îl „guști” mai târziu, cu atât îi simți mai bine gustul și magia.:)

Publicitate