Gandindu-ma retrospectiv, la o prima vedere, erau foarte obositoare aceste week-end-uri in care parcurgeam zeci bune de kilometri cu masina, dar pe de alta parte, este greu de imaginat cata energie imi dadeau aceste calatorii.
Asa se face ca, chiar in primele saptamani traite in Alsacia, ne-am interesat la localnici cu privire la cele mai frumoase destinatii turistice din aceasta regiune. Acestia ne-au sugerat sa vizitam intreaga regiune, intrucat fiecare oras sau sat are povestea lui si merita sa fie cunoscuta, dar ne-au indicat si cateva dintre obiectivele turistice cele mai importante: castelul Haut-Kœnigsbourg, Muntele Maimutelor (Montagne des Singes), Soufflenheim,… si musai Colmar. Orasul este al treilea ca marime in Alsacia dupa Strasbourg si Mulhouse, si este cunoscut in lumea intreaga pentru frumusetea lui aparte.
Asadar, Colmar a fost unul dintre primele orasele vizitate in aceasta regiune si a fost dragoste la prima vedere. Prima data, am vizitat Colmar la inceputul lunii Ianuarie, iar orasul inca mai era imbracat in straie de sarbatoare. Frumoasele casute tipic alsaciene erau impodobite cu ghirlande si beculete, iar ingustele stradute mai pastrau, pe alocuri, urme de zapada. Nu exagerez, dar parea rupt din povesti… un orasel deosebit de frumos si de animat de zumzetul turistilor veniti sa-l viziteze. Desi nu am vizitat niciun muzeu, catedrala sau vreun alt obiectiv turistic, am fost efectiv indragostita de intregul orasel, care parea, in intregime, un muzeu.
Ulterior am aflat urmarind un documentar pe TV5, ca anual se organizeaza o competitie in Colmar privind decorarea caselor de Craciun si ca cea mai mare parte a localnicilor investesc substantial bani, timp, si mai ales suflet, pentru ca locuintele lor sa fie cat mai „aratoase” in perioada Craciunului.
Imi amintesc ca as fi vrut sa pozez tot orasul, motiv pentru care, sistematic, ramaneam in urma grupului cu care venisem, pentru ca as fi vrut sa pastrez fiecare coltisor in poza si implicit in memorie.
Ba mai mult, la plecare, mare mi-a fost uimirea cand la iesirea din oras, am sesizat o copie a Statuii Libertatii din New York, inalta de 12 m, instalata cu ocazia sarbatoririi a 100 de ani de la ridicarea ei in America. A fost cu adevarat surpinzator sa intalnesc aceasta replica, avand in vedere arhitectura tipic alsaciana si foarte veche a orasului.
Apoi a doua vizita in Colmar a avut loc in luna iunie, cand ma asteptam sa gasesc oraselul de poveste putin stirbit de stralucirea adusa de ghirlandele multicolore si de beculete, insa am gasit o adevarata “gradina botanica”. De aceasta data, casele abundau de flori la ferestre, incat pentru moment, am simtit ca este chiar mai frumos decat il gasisem in Ianuarie.
In lumina razelor de soare, casele multicolore ale micutului oras erau si mai „vii”, incantandu-mi pe deplin privirea, iar ridicandu-mi ochii, fascinata de arhitectura bisericii Sfantul Martin, construita in totalitate din piatra roz, am descoperit inscriptia „Memento mori” („Aminteste-ti ca vei muri!”), si nu exagerez, dar pe moment, am crezut ca daca as muri chiar in acea clipa, as avea sufletul incarcat de atata frumusete si serenitate, incat moartea ar veni doar cat sa ma „trezeasca” din acest vis frumos.
Orasul este strabatut de canalele raului Lauch, creand la scara micro, La Petite Venise (Mica Venetie), iar o calatorie cu gondola pe aceste canale dureaza in jur de 30 de minute.
La prima vedere, Colmar nu reprezinta un obiectiv turistic in sine, motiv pentru care, de obicei, este integrat intr-o lista mai lunga, impreuna cu celelalte bijuterii turistice ale Alsaciei intalnite in ruta vinului, insa cert este ca niciunde nu am vazut un orasel atat de frumos, efectiv de poveste, care sa depaseasca chiar si cele mai frumoase clisee create de propria-mi imaginatie.
Calatorie in jurul lumii (Blog DE CALATORII) 