Șirnea, satul romanesc de poveste

Cu riscul de a părea subiectivă, consider satul Șirnea ca fiind cel mai frumos sat din România. Liniștea, peisajul „sinistru” de frumos și rupt de realitatea cotidiană, rezonanța pe care am simțit-o încă de prima dată când am ajuns în Șirnea mi-au creat o emoție cu totul deosebită.

Este greu de explicat în cuvinte frumusețea unui loc care are un peisaj desprins din povești, cu munți semeți care par că ajung să zgârie cerul, cu multă verdeață, aer curat, oameni primitori și ceva „inexplicabil” care te face să te îndrăgostești de-a pururi de acest sătuc pierdut în pustietate.

Mărturisesc că Șirnea, ca și Peștera, Măgura sau satul Viscri, m-a determinat să-mi privesc cu alți ochi țara și să o apreciez mult mai mult decât o făceam înainte. Cred că uneori uităm să privim cu adevărat frumusețea acestei țări, minimalizându-i valoarea. Deși această atitudine nu este justificabilă, cred că atunci când ești înconjurat de un relief atât de frumos, începi să te obișnuiești cu frumusețea geografică și, cu timpul, nu o mai observi. Lucrurile se schimbă însă călătorind în alte țări mai puțin „înzestrate” sau văzând mulțimea de turiști de viță nobilă care au găsit în satele românești ceva ce nu au găsit niciunde în lume…

Satele din România au ceva “magic” ce nu poate fi descris în cuvinte, dar care poate fi simțit doar intrând în rezonanță cu aceste locuri de o frumusețe aproape sacră.

Revenind la Șirnea, frumusețea locului și potențialul său turistic pare că s-au făcut remarcate încă din vremea comunismului, Șirnea fiind, în fapt, primul sat turistic din România. „Aprobările oficiale care au transformat Şirnea în sat turistic au venit în 1968. Ca să obţii o astfel de titulatură trebuiau îndeplinite mai multe condiţii. Era nevoie, în primul rând, de o poziţionare geografică într-o zonă cu peisaje superbe şi, totodată, liniştită.“

De asemenea, obiceiurile păstrate încă de localnicii de o bunătate și seninătate caracteristice românului neaoș, cirezile de vaci care se aud pe drum dimineața în zori și pe înserate, pajiștile cu flori, frumoasele vârfuri stâncoase ale masivului Piatra Craiului la apus de soare, aerul curat și liniștea absolută a locului îți induc o stare de transă.

Există și câteva evenimente cu însemnătate pentru comunitatea locală, dar și pentru turiștii ajunși în zonă precum: festivalul „Măsura Laptelui”, noaptea de sânziene și zilele olimpice.

Conform Comitetului Olimpic și Sportiv din România, „Șirnea este singurul loc din România unde “Ziua Internațională Olimpică” este celebrată cu toată încărcătura sacră a momentului. Aici se desfășoară ceremonialul aprinderii flăcării olimpice, într-o atmosferă de armonie, încărcată de semnificația începuturilor olimpismului și a Jocurilor Olimpice Moderne (1896)”.

Locația este ideală pentru o deconectare totală și, de asemenea, un alt atu al satului este faptul că Șirnea se găsește în apropiere de Bran, de satul Peștera,  de Măgura… alte locuri cu potențial turistic.

Deși am poposit în plină vară, cred că frumusețea peisajului din Șirnea este aparte în orice anotimp și, de fiecare dată, satul spune o altă poveste.

Voi reveni cu siguranță în acest sat retrogradat de la rangul de comună pe motiv că nu avea ieșire la drumul național și păstrez speranța conservării lui cât mai mult timp, pentru că este una din „valorile geografice naționale”.

„La noi pietrele vorbesc şi pădurile şoptesc. La noi stâncile gândesc iar izvoarele doinesc. Florile sunt cântătoare şi cu vorbe chemătoare” …secretul magiei satului Şirnea:)