Top 6 obiective turistice in Norvegia

Geiranger - Norway

Intr-o lume in care comunicarea joaca un rol definitoriu, de putine ori am simtit ca cuvintele sunt de prisos si ca trairile nu pot fi descrise suficient de bine prin cuvinte… Norvegia a fost o destinatie turistica despre care simt ca cuvintele si poate chiar imaginile nu pot descrie indeajuns frumusetea sa.

Este o tara cu peisaje parca ireale, fiorduri de culoarea smaraldului, ghetari vesnici, cascade fara sfarsit, munti al caror varf pare ca atinge cerul indecis si schimbator, un taram populat de troli, vikingi, tuneluri nenumarate pe sub pamant si pe sub mare (cel mai lung tunel rutier din Norvegia si din lume, Laerdal are o lungime de 24,5 kilometri si in interiorul sau exista patru sectiuni separate de trei pesteri artificiale menite sa intrerupa monotonia deplasarilor in subteran), precum si hauri fara fund.

Ceea ce face cu totul spectaculoase peisajele acestei tari este imbinarea dintre apa, uscat si cer, creand senzatia unui tot perfect.

1. Kjerag si Lysebotn Road – a fost tinutul muntos care m-a impresionat cel mai mult in Norvegia. Imi amintesc cu emotie in suflet stupoarea avuta odata ajunsa in acest taram parca nefiresc. Desi am mers foarte multi kilometri pana cand am ajuns aici, nici foamea si nici chiar oboseala nu se mai faceau simtite, iar toate simturile imi erau conectate la frumusetea ce ma inconjura. Tinutul pietros ce duce la Kjerag cu cateva lacuri pe alocuri si o multime de «constructii» facute din mici bolovani imi dadu fiori. Si desi era un cadru perfect pentru o poveste cu troli sau hobbiti, singurele fiinte intalnite au fost sutele de oi care au aparut parca din senin kilometri de-a randul. Desi nu am urcat pe Kjerag (nefiind foarte sportiva si in plus, in dimineata in care ar fi trebuit sa urcam incepuse o ploaie rece ce facea stanca sa fie foarte alunecoasa), toti cei care au ajuns pe Kjerag au declarat ca privelistea este absolut spectaculoasa! Mai mult, stanca Kjerag este unul dintre simbolurile internationale ale Norvegiei.

2. Dalsnibba – este un drum foarte abrupt si greu ce duce in doar cateva minute cu masina la o altitudine de 1,476 m, oferind o priveliste spectaculoasa a fiordului Geiranger. Drumul este atat de infricosator incat, recunosc faptul ca am inchis ochii de frica tot urcusul, iar sunetul scartaind al franelor imi crestea si mai mult adrenalina. Cand am deschis ochii, ajunsesem deja pe platou. Panorama oferita a fost absolut fantastica, dar recunosc ca nu m-am bucurat in tihna de ea, intrucat aveam emotii pentru drumul de intoarcere.

3. Fiordurile – Una dintre atractiile cele mai de pret ale Norvegiei sunt fiordurile. Desi cel mai cunoscut este Geiranger, toate firodurile ofera un perisaj de vis. Par niste smaralde ascunse printre vaile muntilor. Daca initial am crezut ca pozele gasite pe Internet fusesera prelucrate in Photoshop, ajunsa in Norvegia am inteles ca in lumina soarelui spectrul de culori era unul real. Frumusetea acestor locuri pare sa fie intrecuta doar de linistea lor nefireasca, ceea ce le face sa para la limita dintre real si ireal.

4. Trollstigen – sau „drumul trolilor”, un peisaj asemanator cu Transfagarasan, dar mult mai scurt si mai abrupt, din care se revarsa o cascada spectaculoasa pe cateva sute de metri. Traseul a fost clasificat drept unul dintre cele mai periculoase drumuri din intreaga lume.

5. Localitatile stabilite pe malul fiordurilor cu casute tipice pentru tinuturile nordice, din lemn, de marime medie, viu colorate, stabilite langa fiord vin sa completeze un peisaj de o frumusete rara. Desi pare greu de crezut, dar o localitate total necunoscuta din punct de vedere turistic, Innvik avand aproximativ 453 de locuitori, pe care am descoperit-o absolut intamplator, este cea care mi-a ramas cel mai intens in suflet si poate cea mai draga amintire a mea din tinuturile nordului.

Apusul de soare refectat in apa linistita a fiordului si linistea absoluta a localitatii, mi-au creat o stare de liniste nefireasca. Aveam senzatia ca sunt intr-un loc in care timpul sta in loc si in care viata capata cu totul o alta dimensiune si conotatie decat pana atunci. Un loc care te poarta spre meditatie si in care „la vita e bella”.

6. Galdhøpiggen, cel mai inalt munte din Norvegia si din Europa de Nord (2 469m). Desi am urcat cu masina pana la poalele muntelui la o statiune de schi (unde exista zapada si la 13 grade Celsius), peisajul iti taie rasuflarea. Drumul pana la cabana este foarte abrupt si exista un marcaj care il instiinteaza pe sofer de dificultatea drumului, de faptul ca soferul isi asuma riscul alegand acest drum si mai ales ca se recomanda verificarea franelor inainte de urcare.

Desi nu este un obiectiv turistic in sine, in mod subiectiv, as trece pe aceasta lista si orasul Lillehammer, unde au avut loc Jocurile Olimpice de Iarna din 1994. Aici mi-am amintit cum in fiecare seara urmaream cu prietenii mei aceasta olimpiada si apoi ziua faceam intreceri cu sania pe derdelus, imaginandu-ne ca suntem la Olimpiada de la Lillehammer.

Nu stiu daca voi mai avea bucuria de a ma intoarce in aceasta tara spectaculoasa, insa precizez ca realmente merita „efortul” de a ajunge aici!

Lysebotn Road - Norway

Lysebotn Road (3)

Lysebotn Road (2)

Lysebotn Road

Sosea catre Lysebotn

Lysefjord

Dalsnibba - Norvegia

Dalsnibba - Norway

Dalsnibba (4)

Dalsnibba

Geiranger - Norgevia

Flam - Norvegia

Fiord Norvegia

Firoduri Norvegia

Norway 2

Norway fjord

Trollstigen - Norway

Sogndal

Ynnvik - Norway

Ynnvik

Ghetar Norvegia

Ghetar

Galdhøpiggen - Norway

Galdhøpiggen

Lillehammer -Norvegia

Norvegia 2

Norvegia

Norway 3

Cascada Norvegia

Laerdal

Categorii: obiective turistice norvegia | Etichete: , , | 3 comentarii

Calatorie in Norvegia – o tara cum alta nu-i (I)

Oslo Opera

Nu mi-as fi imaginat niciodata ca tara care m-a “atras” cel mai mult dintre toate tarile vizitate pana acum sa fie Norvegia. Poate ca stereotipurile pe care le aveam despre anumite natii si pozele destul de lipsite de „suflet” ale Norvegiei gasite pe Internet m-au facut sa fiu destul de sceptica cu privire la aceasta destinatie turistica. Dar stupoare…odata ajunsa acolo, am descoperit un taram magic, o societate evoluata, asemanatoare cu cea descrisa de John Lennon in melodia «Imagine» si mai ales multa liniste si pace sufleteasca.

Cu siguranta, vremea are un cuvant greu de spus intr-o calatorie in Norvegia si poate influenta in mod semnificativ reusita sau esecul unui sejur aici. In cazul meu, planetele s-au aliniat in cel mai bun mod posibil, astfel incat m-am bucurat de 7 zile insorite de toamna, cu temperaturi de 17-18 grade.

In mod inedit, am decis sa aloc mai multe articole unei destinatii turistice din simplul motiv ca nu as putea sa relatez intr-un articol toate frumusetile acestei tari, si mai mult, consider ca, in cazul Norvegiei, cuvintele palesc in fata pozelor.

Societatea norvegiana
Unul dintre elementele care realmente m-au fascinat in Norvegia a fost societatea acestei tari. Intr-o tara clasata ani de-a randul pe primul loc in topurile ONU pentru cel mai ridicat nivel de trai din lume, noua, romanilor, ni se pare oarecum explicabil faptul ca norvegienii par niste oameni foarte linistiti, educati (cea mai mare parte vorbesc limba engleza), lipsiti de ambitii inutile, foarte sanatosi (am vazut doar cateva farmacii in marile orase), cu valori bine stabilite si mai ales oameni de buna credinta.

Adevarul este ca societatea norvegiana reprezinta, poate, societatea la care toate statele aspira sa ajunga. Totusi, in marile orase, aceasta imagine de societate evoluata este tulburata pe alocuri de prezenta cersetorilor de etnie roma care prin cai nebanuite au ajuns in numar din ce in ce mai mare in Oslo, Bergen si Trondheim.

Una dintre caracteristicile de baza ale norvegienilor cred ca este raportarea la valorile traditionale (familie si camin), iar fiecare casuta norvegiana pare ca-si asteapta cu bratele deschise locatarii.

De asemenea, oameni foarte simpli si naturali, norvegienii nu pun accentul pe aparente, nu au panouri publicitare, emisiunile putinelor posturi TV difuzeaza foarte rar reclame TV, iar emisiunile televizate pun accentul pe aspecte educative.

Departe de a idealiza aceasta societate, recunosc ca este, de departe, locul in care viata pare ca se desfasoara in modul la care visam cei mai multi dintre noi.

Oslo – locul unde pacea mondiala si-a gasit un adapost
Capitala Norgeviei, Oslo, este recunoscuta la nivel mondial drept unul dintre cele mai scumpe orase din lume, daca nu chiar cel mai scump. Din punct de vedere al atractiilor turistice, cele care m-au impresionat cel mai mult sunt:

1. Nobel Peace Center – un muzeu care ofera informatii despre laureatii Premiului Nobel pentru Pace si activitatea lor, precum si istoria remarcabila a lui Alfred Nobel. Muzeul se gaseste in apropierea Primariei Oslo unde are loc ceremonia de acordare a Premiului Nobel pentru Pace la fiecare 10 decembrie, pentru a comemora moartea lui Alfred Nobel.

2. Opera din Oslo, a carei arhitectura impresioneaza prin stil si creativitate. Guvernul norvegian a dat una dintre cele mai frumoase teme de proiectare ale ultimilor ani, cu un buget pe masura, de peste 500 mil EUR. Opera din Oslo trebuia sa devina cel mai important reper cultural si arhitectural al Norvegiei. In anul 2009, la un an de la inaugurare, Opera din Oslo a castigat Premiul Uniunii Europene pentru Arhitectura Contemporana.

3. Parcul cu Sculpturi Vigeland – este de departe cel mai interesant parc pe care l-am vazut pana acum. Zeci de statui care simbolizeaza relatia dintre parinte si copil, precum si apropierea din cuplu, stau inca o data marturie pentru valorile traditionale in care norvegienii cred. Ultima reprezentare sculpturala se numeste Roata Vietii si simbolizeaza eternitatea, fiind reprezentata printr-o ghirlanda cu o femeie, un barbat si un copil inlantuiti intr-un cerc.

4. Palatul Regal din Oslo, care cucereste prin decenta si stil, iar amplasarea si accesibilitatea sa sugereaza apropierea familiei regale de supusii sai.

5. Muzeul Corabiilor Vikingilor – la cateva minute de Oslo, adaposteste primele corabii folosite de catre vikingi in calatoriile lor de cucerire a noilor teritorii. Aceste nave erau folosite ca morminte pentru regii vikingi, care erau ingropati impreuna cu toate lucrurile de care ar putea avea nevoie in viata de apoi. Navele se afla intr-o conditie excelenta datorita uleiului cu care erau imbalsamate in ritualul de inmormantare.

Desi incepe sa fie afectat din ce in ce mai mult de multiculturalism, Oslo ramane totusi unul dintre cele mai linistite, frumoase si selecte orase. Totusi, in calitate de turist nu trebuie omis faptul ca este unul dintre cele mai scumpe orase din lume.

Primaria Oslo - Norvegia

Nobel Peace Center

Nobel Peace Center - Norvegia

Opera Oslo - Norvegia

Opera Oslo (2)

pe Opera Oslo

Opera Oslo

Palatul Regal - Oslo - Norvegia

Palatul Regal Oslo

Parcul Vigeland - Oslo

Parcul cu Sculpturi Vigeland -Norvegia

Parcul cu Sculpturi Vigeland din Oslo

Parc Sculpturi Vigeland - Oslo

Parcul cu Sculpturi Vigeland - Oslo

Oslo - Norvegia

Oslo Center

Oslo - Norway

Oslo University

Categorii: calatorie in norvegia, concediu in norvegia, Muzeul Corabiilor Vikingilor, Nobel Peace Center, obiective turistice oslo, oslo, Palatul Regal din Oslo, Parcul cu Sculpturi Vigeland, societatea norvegiana | Etichete: , , , , , , , | Lasă un comentariu

Calatorie in satul Pestera – cea mai buna „evadare” intr-o zi torida de vara

Pestera Moieciu Romania (1)

Satul Pestera face parte din comuna Moieciu, uneori gresit scris Moeciu (judetul Brasov), avand 493 locuitori. Desi locul este putin cunoscut, potentialul sau turistic a crescut incet, dar sigur, in ultimii ani.

Unul din factorii care au favorizat aceasta crestere este apropierea satului Pestera de castelul Bran, situandu-se la aproximativ 11 km de acesta.

La Pestera se ajunge relativ usor dupa ce drumul de la Moieciu spre sat a fost refacut.

Prima data cand am ajuns la Pestera, intr-o zi de toamna tarzie, dar senina, mi s-a parut un peisaj „dramatic”. Altitudinea locului, in jur de 1200 m, copacii care-si pierdusera cea mai mare parte din frunze, vaile adanci si drumul foarte greu mi-au creat imaginea unui loc inaccesibil. Aveam sentimentul ca ma aflu intr-o alta lume, iar lumina zilei imi permitea sa vad imprejurimile foarte putin populate. Nu pot sa spun ca mi-a placut in mod deosebit, in schimb am asociat satul Pestera cu un sentiment straniu, „de inaccesibil” ceea ce ii dadea locului un farmec cu totul aparte.

Asa se face ca am dorit sa revizitez Pestera. De aceasta data am revazut satul intr-o zi caniculara de august. Nu am mai gasit un loc sinistru, ci o adevarata feerie a naturii! Nu exagerez daca spun ca nuantele multiple de verde si imaginea rupta din povesti m-a cucerit definitiv. De pe platou, se intrezareau printre vai cateva case rasfirate, iar cei 4 localnici cu care ne-am intalnit de-a lungul zilei, ne-au salutat cu privirile luminoase si pline de bunavointa.

Un loc pierdut in negura vremii, unde timpul pare ca s-a oprit in loc si unde oamenii nu au uitat sa fie buni, curati si frumosi.

Aerul curat, linistea intrerupta doar de zumzetul vesel si plin de viata al lacustelor, mirosul de fan proaspat cosit si imensitatea verde in mijlocul careia m-am pierdut mi-au creat o stare de bine, relaxare si m-au incarcat cu foarte multa energie.

Mai mult, am simtit ca acesta „latura” a Romaniei (Romania pitoreasca) este cea care ma face sa ma simt mandra de nationalitatea mea si cred cu convingere ca este cea care aduce un potential turistic fantastic acestei tari.

In final, lucrurile simple sunt cele care dau frumusete vietii, iar locuri precum satul Pestera din Moieciu (Brasov) sunt cele care ar trebui conservate pentru generatiile viitoare.

Pestera Brasov

Moieciu Brasov

Pestera - Brasov

Pestera Moieciu Romania (2)

Pestera Moieciu Brasov

Pestera Moieciu

sat Pestera Romania

Categorii: impresii sat pestera brasov, sat Pestera (Moieciu) Brasov | Etichete: , , , , , | Lasă un comentariu

Sibiu si Sighisoara – doua bijuterii medievale

Catedrala Evanghelica C.A. - Sibiu

Marturisesc ca intotdeauna am avut o reticenta in a prezenta obiectivele turistice din Romania, de teama de a nu parea subiectiva.

De aceea, in acest week-end am facut un test, si anume, am vrut sa vizitez doua bijuterii ale Romaniei – Sibiu si Sighisoara, punandu-ma in pielea unui turist si incercand sa „descopar” cele doua orase ca si cand as fi facut-o pentru prima data.
Concluzia mea a fost ca frumusetea aparte a celor doua orase medievale poate fi cu greu egalata la nivel european si mondial.

Sibiul sau Hermannstadt (in germana) reprezinta expresia urbana a influentei austro-ungare. Sasii, (o minoritate foarte apreciata de catre romani pentru calitatile ei precum: harnicie, ordine si onestitate) au marcat, in mod esential, istoria si arhitectura acestui oras.

Sibiul abunda in muzee, cel mai important fiind Muzeul National Brukenthal (peste 800 de lucrari), pe care iubitorii de arta nu ar trebui sa-l rateze, Muzeul de Istorie, Muzeul de Istorie Naturala, Muzeul de Istorie a Farmaciei, Muzeul de Vanatoare etc. si biserici (Biserica Evanghelica C.A., Catedrala Ortodoxa “Sfanta Treime”, Biserica romano-catolica “Sf. Treime” etc). Astfel, nu intamplator orasul a fost declarat in anul 2007 Capitala Europeana a Culturii, impreuna cu Luxemburg, iar centrul istoric al orasului urmeaza sa fie inscris in lista Patrimoniului UNESCO.

O alta emblema a orasului este Podul Minciunilor, fiind primul pod de fonta din Romania.

Iubitorii de fortificatii vor fi pe deplin satisfacuti de o vizita in Sibiu, intrucat acest oras prezinta o lista considerabila de constructii medievale.

Mai mult, in apropierea Sibiului, se gasesc doua obiective turistice relevante, si anume:

-> Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale ASTRA, cea mai importanta institutie fondata de Asociatiunea Transilvana pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman, inaugurata in anul 1905. El s-a nascut din dorinta romanilor ardeleni de a-si defini propria identitate etnoculturala. Muzeul este situat in Dumbrava Sibiului si se intinde pe o suprafata de 96 ha, din care expozitia propriu-zisa ocupa 42 de hectare.

-> statiunea Paltinis, la 35 de km distanta de Sibiu, fiind cea mai veche si cea mai inalta statiune din Romania, situandu-se la altitudinea de 1442 de metri.

Sighisoara (in dialectul sasesc Schäsbrich, Šesburχ, in germana Schäßburg)

Cum Sibiul mi-a oferit un regal de obiective turistice medievale, calatoria mea in timp si in istorie a fost desavarsita de vizita cetatii Sighisoara, singura cetate inca locuita din Europa de Sud-Est. Sus si tare, in 56 de limbi, tobosarul de serviciu, la fel ca acum trei secole, anunta totul. De aproape 400 de ani, ceasul din turn si tobosarul cu aghiotanti dau trezirea.

Lista obiectivelor turistice de referinta, din Sighisoara, o gasiti aici: http://www.welcometoromania.ro/Sighisoara/Sighisoara_Obiective_r.htm.

Recunosc ca acest experiment de a-mi privi propria-mi tara in calitate de turist m-a ajutat sa-mi „deschid” ochii si sa descopar, cu adevarat, farmecul unor locuri atat de accesibile pe de o parte, iar pe de alta parte de o frumusete unica in Europa si in lume.

sibiu

Pasajul Scarilor - Sibiu

Piata Mare - Sibiu

Piata Mare Sibiu

Sibiu - Romania

str. Nicolae Balcescu - Sibiu

Turnul Sfatului - Sibiu

Cetatea Sighisoara (2)

Sighisoara - Romania

Cetatea Sighisoara

Sighisoara

Turnul cu ceas - Sighisoara (2)

Turnul cu ceas - Sighisoara

Categorii: obiective turistice Sibiu, obiective turistice Sighisoara, Sibiu, Sighisoara | Etichete: , , , | Lasă un comentariu

Lisabona – mirajul straniu al simbiozei dintre doua culturi opuse in ritm de Fado

Lisbon-Portugal

Am fost in Lisabona acum doi ani. Nu a fost o dragoste la prima vedere, deoarece vizita avea loc la sfarsit de concediu in insulele Azore, un loc de o frumusete desavarsita, iar oboseala mi-a creionat o impresie oarecum „stearsa” a acestui oras.

Lisabona imi paruse o imbinare de elemente arhitecturale vechi si noi, europene si orientale, opulente si fade… era ca si cand orasul incearca sa-si defineasca o identitate arhitecturala si este „nehotarat” pe care sa o aleaga… In timp, am inteles insa ca aceasta simbioza de elemente reprezinta chiar spiritul Lisabonei si prin urmare farmecul ei aparte.

In fapt, arhitectura orasului este expresia fireasca a istoriei sale, care initial a fost cucerit de mauri, pentru ca mai apoi sa intre in posesia europenilor. In plus, cum reprezinta o poarta de intrare din Africa in Europa, orasul si-a insusit multiculturalismul in esenta sa.

Asadar, am fost fascinata de cartierele ce au pastrat amintirea mostenirii arabe, precum si de arhitectura unor muzee precum Oceanograful sau manastirea Jeronimo (una dintre cele mai impresionante cladiri din Lisabona), a castelului maur São Jorge, a statuii Cristo Rei, iar lista poate continua, in schimb putin dezamagita de anumite cartiere care au pastrat o urma a dictaturii lui Salazar, cu blocuri vechi, anoste si lipsite de personalitate.

Privind retrospectiv, recunosc faptul ca am fost nedreapta fata de acest oras, intrucat initial nu l-am gasit fascinant. In schimb, pe masura ce inaintam de-a lungul si de-a latul ma simteam tot mai atrasa de el. De fapt, cred ca orasul este foarte asemanator unui cantec fado (specific Portugaliei), care este profund, melancolic, chiar cu un pronuntat aspect dramatic uneori, dar care te atrage asemeni cantecului unei sirene, ca intr-un miraj, fara ca macar sa poti realiza ce se intampla cu tine…

Cu toate acestea, cred ca doua elemente definesc cu desavarsire farmecul Lisabonei – marea si oamenii. Marea – o prezenta atat de frumoasa si de puternica aduce un romantism aparte locatiei. Imi amintesc apusul de soare din Praça do Comércio printre alte zeci de suflete care priveau marea cucerite de farmecul ei aparte. A fost un moment unic! Linistea locului era intrerupta doar de valurile inspumate ale marii, iar privirea imi era pierduta in nemarginirea absoluta a oceanului. Efectiv aveam sentimentul ca ma aflu la un capat… de continent, de civilizatie si de lume…

In opozitie cu linistea din tarm este cartierul Baixa sau „Orasul de Jos”, unde se afla castelul Sao Jorge, ce a fost construit dupa marele cutremur din anul 1775, care ar fi distrus 85% din oras. Bulevardul pietonal al cartierului reprezinta o zona cu magazine de lux, restaurante, terase si o multime de oameni, de toate nationalitatile, fascinati de agitatia si veselia ce caracterizeaza bulevardul. Trebuie insa specificat faptul ca restaurantele din Baixa practica preturi cu mult mai mari decat celelalte restaurante din Lisabona.

De asemenea, pictura „azulejos” care s-ar traduce „piatra putin lustruita”, traditie mostenita de la mauri este un element pe care nu il poti rata. Fiind prezenta mai la tot pasul in Lisabona, se regaseste in interiorul restaurantelor, teraselor, pe fatadele cladirilor si chiar in metroul din Lisabona.

Cateva dintre obiectivele turistice care mi-au atras atentia in Lisabona ar fi:
Funicularul Santa Justa, un lift ce a fost proiectat de un discipol al lui Gustave Eiffel cu scopul de a lega cartierul Baixa de Largo do Campo;
Piata Dom Pedro IV cunoscuta ca Piata Rossio – un loc animat, inconjurat de cladiri cu o arhitectura interesanta si punctul de plecare al autobuzelor turistice;
Parque das Nacoes, ce are ca piesa centrala renumitul Oceanario de Lisbo. Intr-un acvariu de dimensiuni impresionante se gasesc 25.000 de specii de animale marine si plante din apele din jurul Antarcticii, precum si din oceanele Atlantic, Pacific si Indian;
Statuia Cristo Rei, copie a mult mai celebrei statui a lui Iisus din Brazilia, avand o inaltime de 133m si inaugurata in 1959. Cu siguranta nu am sa uit imaginea acestei statui, vazuta din Praça do Comércio. Aparitia ei printre nori, mi-a creat senzatia de naluca, parand ca are la baza intreaga maretie a oceanului.
Podul 25 de Abril (25 Aprilie) ce leaga Lisabona de Almada. Avand o lungime de 2277 metri, ocupa locul 4 in topul celor mai lungi poduri suspendate din Europa si locul 27 din lume, avand o constructie asemanatoare cu cea a Podului Golden Gate din San Francisco.
Turnul Belem, unul dintre simbolurile Lisabonei, a fost construit in secolul al XVI-lea la ordinul Regelui Manuel I si este inclus in lista Patrimoniul Mondial UNESCO din anul 1983, pentru importanta avuta in timpul „Marilor Descoperiri”, fiind punctul de plecare pentru numeroase expeditii pe mare.

Lista poate continua cu multe alte obiective turistice precum: Manastirea Jeronimos , Manastirea Carmo, catedrala Se, intreg cartierul Belem, etc.

As reveni cu mare placere in Lisabona, intr-un city break, si cred cu convingere ca acest oras are un farmec ce se lasa descoperit treptat. De asemenea, consider ca pentru a putea aprecia Lisabona la justa sa valoare turistica, trebuie sa ii cunosti istoria!

In final, Lisabona de astazi reprezinta rezultatul unei istorii glorioase (epoca Marilor Descoperiri), zbuciumate (invazia maurilor), tragice (dictatura Salazar) si moderne (noile cartiere cu cladiri avand o arhitectura avangardista, construite dupa anul 2000).

Pentru a putea „aprecia” Lisabona, va invit sa priviti pozele de mai jos, in acorduri de Fado!

Turnul Belem - Lisabona-Portugalia

Monumentul Exploratorilor-Lisabona -Portugalia

Manastirea Jerónimos-Lisabona

Piata Rossio-Lisabona

Baixa-Lisabona

Barrio Alto-Lisbon

Funicularul Santa Justa - Lisabona-Portugalia

Lisbon

Lisbon - Portugal (2)

Lisabona- Portugalia

Categorii: Baixa, castel São Jorge, Funicularul Santa Justa, lisabona, lisbon, obiective turistice lisabona, Parque das Nacoes, Piata Rossio, Podul 25 de Abril, portugal, portugalia, sao miguel, sejur lisabona, turnul belem | Etichete: , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Carnavalul din Mothern – un ritual de alungare a iernii si de atragere a bunei dispozitii

carnaval in Mothern Franta

Marturisesc ca m-am implicat afectiv in redactarea articolelor postate pe acest blog pentru ca scriind, retraiesc amintiri dragi, precum si ca am prezentat nu cele mai cunoscute destinatii turistice, ci locatii care, intr-un fel sau altul, au lasat o urma adanca in sufletul meu. Asa se face ca, mi-am dorit in mod expres sa scriu un articol despre o locatie pe care am vizitat-o acum 8 ani de zile, care m-a impresionat profund, dar al carui nume nu reuseam sa mi-l amintesc, nefiind o destinatie turistica cunoscuta.

Astfel, am redactat acest articol initial, fara a-mi aminti numele destinatiei, dar avand speranta ca cineva ma va ajuta sa identific locatia… Acel „cineva” a fost o colega de birou, care intrigata de faptul ca nu puteam afla numele micii comune de la granita dintre Franta si Germania, a inceput o adevarata investigatie pe Google, care s-a finalizat cu descoperirea locatiei Mothern.

Aceasta comuna franceza cu o populatie putin peste 2000 de locuitori si avand o dimensiune de 10.3 km², se afla chiar la granita dintre Franta si Germania. Traind in Alsacia, am inteles inca din primele zile o chestiune identitara evidenta: alsacienii nu se considera francezi, nici germani, ci un amestec franco-german, afirmand ca au mostenit de la ambele popoare cele mai bune caracteristici (de la francezi „deschiderea si eleganta”, iar de la nemti „ordinea si rigoarea”).

Trebuie mentionat faptul ca, in cazul satelor si al oraselor din Alsacia, acestea au adoptat arhitectura caselor germane cu colombaje, o parte insemnata din traditiile germane, bucataria germana, iar dialectul alsacian este o limba germanica.

In acest context, micuta comuna franceza Mothern a adoptat de la vecinii de peste hotare, printre altele, si traditia faimoaselor festivaluri din luna februarie, ce au loc pe tot teritoriul Germaniei.

Imi amintesc si acum dimineata in care, plina de entuziasm, am pregatit cele doua sandvisuri cu ton, drumul plin de ploaie din Franta pana la Mothern, precum si atmosfera de sarbatoare care imbracase comuna.

Cand am aflat ca vom merge la un carnaval specific celor din Germania, aveam o imagine destul de confuza asupra evenimentului in sine, intrucat pentru mine carnaval insemna „nebunia” de la Rio de Janeiro. Ce carnaval putea fi in luna februarie, intr-o comuna „no name” de la granita Frantei cu Germania, avand in vedere si faptul ca nemtii nu erau chiar cele mai petrecarete persoane pe care le intalnisem pana atunci… Asupra ultimului lucru, m-am inselat amarnic, si anume, nemtii chiar stiu sa se distreze!

De asemenea, am mai aflat ca traditia carnavalului (Karneval) in Germania dateaza de veacuri si ca acestea se desfasoara chiar inaintea Postului Pastelui, fiind astfel o ultima rabufnire a energiilor inainte de perioada de reculegere.

Termenul „carnaval” provine din dialectul milanez („carne vale”), inseamna literal „adio carne” si dateaza de la inceputul erei crestine, cand Biserica Catolica a hotarat ca festivitatile carnavalului sa aiba loc doar inaintea postului.

Mai mult, carnavalul are loc in fiecare oras german, cele mai importante fiind insa cele din marile orase precum: Köln, Münster, Düsseldorf, Aachen, sau Mainz.

Cand am ajuns, comuna era inchisa pentru vizitatori; am platit o taxa sa intram si ni s-a dat o insigna pentru a ne „identifica” ca fiind vizitatori si nu localnici. Inca de la intrare am simtit veselia care plutea in aer.

Intreaga comunitate forfotea, localnicii de la mic la mare erau deghizati in diverse costume de carnaval, copiii mergeau vioi in spatele carelor alegorice pentru a aduna bomboanele aruncate de catre printese, pirati sau alte personaje de poveste, iar un murmur absolut de buna dispozitie pusese stapanire pe acest sat. Nu mai existau diferente sociale, oameni necajiti sau in suferinta, toti participau trup si suflet la aceasta sarbatoare a veseliei.

Am vazut chiar oameni in scaune cu rotile veniti sa-si sustina familia / copiii, batrani care de-abia se puteau misca sau oameni bolnavi sustinuti de alti membri ai familiei, care exprimau bucuria de a trai acel moment festiv.

A fost o lectie de viata, in sensul ca am inteles cum aceasta mica comunitate a stiut sa transforme o sarbatoare campeneasca, in poate, cel mai importat eveniment al anului, precum si faptul ca, o comunitate locala poate fi cu adevarat unita si mobilizata de un asemenea eveniment.

In final, totul depinde de cum ne raportam la ceea ce este in jurul nostru si cum stim sa apreciem emotiile provocate de lucruri simple!

Imi amintesc cu placere cum, la plecare, am vrut sa pozez doi localnici care priveau din curtea casei lor, peste gard, intreaga festivitate, iar cand au vazut ca vreau sa ii pozez, unul dinte ei mi-a facut o mica inimioara cu ajutorul degetelor… Recunosc ca am simtit doar energie pozitiva aici, precum si dragoste nebuna de viata.

De asemenea, imi amintesc cu multa placere forma total neobisnuita a bisericii St Étienne din comuna invecinata Seltz, aflata la 9 kilometri distanta de Mothern, care m-a fascinat pe loc!

Concluzionand, cu siguranta imi voi aminti mereu, cu multa placere, „povestea” acestui articol, precum si bucuria intensa si pura simtita in Mothern!

Biserica St Etienne – Seltz- Alsacia

Mothern - Franta

Karneval - Alsace

carnaval in alsacia

mothern

Mothern-Alsace-France

karneval-mothern

Categorii: Biserica St Etienne – Seltz-Alsacia, Carnaval Alsacia, Carnaval Germania februarie, Carnaval Mothern, Mothern Franta | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

Luxemburg sau ducatul de legenda al bogatilor

palatul ducal luxemburg (2)

In scoala generala am aflat de existenta statului Luxemburg, unul dintre cele mai mici state europene. Ulterior, la Facultate, am aflat ca economia acestui mic stat este foarte dezvoltata avand cel mai mare PIB per capita din lume.Asa se face ca, in timpul sederii mele in Franta, am tinut in mod special sa ajung in aceasta tara care desi nu avea un potential turistic important, ma atragea din alte motive, si anume, chiar vroiam sa observ cum traiesc unii dintre cei mai bogati, ca medie, locuitori ai Terrei. Cum Luxemburg se invecineaza cu Franta, lucrurile se „legau” si mai bine.

Imi amintesc ziua ploioasa in care am vizitat prima data Luxemburgul. Am parcat masina in piata Constitutiei, avand in fata Marele Palat Ducal, resedinta oficiala a Marelui Duce de Luxemburg. Palatul si intreg tinutul pareau a fi decorul unui film horror.

Atmosfera apasatoare data de ploaia care nu voia sa se opreasca si impunatorul castel imi dadeau metaforic vorbind „frisoane”. Ulterior, le-am simtit si fizic, iesind din masina, cand dupa cateva zeci de minute, ploaia rece torentiala mi-a ajuns la piele. Fara umbrela, am rezistat „eroic” pana la monumentul dedicat eroilor luxemburghezi cazuti in timpul celui de al doilea Razboi Mondial numit „Monumentul Solidaritatii Nationale”, apoi ne-am intors in masina si am colindat mica tara in lung si-n lat.

Din masina, nu pot sa spun ca m-a impresionat ceva anume in Luxemburg, motiv pentru care am decis ca trebuie sa revin in aceasta destinatie, pentru a-mi putea face o imagine cat de cat clara.

A doua vizita a avut loc intr-o zi minunata de inceput de vara, intr-o duminica. Orasul era scaldat de razele unui soare binevoitor, ceea ce facea ca cladirile sa para si mai „somptuoase”. Orasul mi-a placut mult, mi se parea ca aici fiecare lucru se afla la locul sau, iar viata domoala ce domnea chiar si in zonele cele mai aglomerate, era un indicator cert al vietii relaxate si lipsite de griji a luxemburghezilor.

Marturisesc ca, pentru cateva clipe, mi s-a parut atat de „fascinanta” atmosfera orasului, incat am simtit ca nu mai vreau sa plec din acest loc. Am vizitat locuri multe si frumoase, cu un potential turistic urias, care m-au fermecat in calitate de turist, dar in care nu m-as fi stabilit. Acum era exact situatia opusa, orasul nu avea nimic „senzational”, dar cu siguranta mi-ar fi placut sa imi petrec restul zilelor aici.

Referitor la obiectivele turistice, am facut imprudenta de a lua „trenuletul turistic” al orasului, care avea drept traseu cea mai mare parte din zona turistica a orasului, dar care nu mi-a permis sa ma bucur de anumite privelisti decat un timp limitat. In afara de abundenta fara de seaman a institutiilor financiare si a bancilor, aflate la tot pasul, in linii mari, mi-au captat atentia parcul din Piata Constitutiei cu faimosul Pod Adolf, catedrala Notre Dame de Luxemburg, palatul Clerveaux, Muzeul National de Arta si Istorie, piata Armelor, Colina Leului… iar lista mai poate continua, precum si o ghereta amplasata pe o mica straduta, cu cele mai apetisante dulciuri vazute vreodata.

Recunosc faptul ca mi-ar placea sa revin intr-o zi aici, dar cu conditia ca acea zi sa fie una calduroasa de inceput de vara, si admit ca niciunde nu am vazut locuitori mai detasati si mai lipsiti de griji ca in Luxemburg.

Palatul Ducal Luxemburg

Golden Lady Luxembourg

golden lady - luxemburg

Monumentul solidaritatii nationale - Luxemburg

palatul ducal -luxembourg

Podul Adolf - Luxemburg

Piata Armelor - Luxemburg

Piata Armelor - Luxemburg (2)

orasul de jos - Luxemburg

Podul Adolf din Luxembourg

Luxemburg

Categorii: Catedrala Notre-Dame de Luxembourg, Golden Lady Luxembourg, impresii Luxemburg, Luxemburg, obiective turistice Luxemburg | Etichete: , , | Lasă un comentariu

Povestea Sfintei Odile – si frumoasa abatie din minunata Alsacia

Sainte-Odile- Alsace
Am inceput sa scriu pe acest blog pe de o parte pentru a-mi „conserva” emotiile, amintirile din calatoriile realizate de-a lungul timpului, iar pe de alta parte pentru a oferi informatii turistice, utile poate, rezultate din propria-mi experienta, iubitorilor de calatorii.

In ceea ce priveste conservarea amintirilor, am marele regret de a nu fi „conceput” mai demult acest blog, cand trairile primelor calatorii erau proaspete in sufletul meu.

Desi am calatorit destul de mult in Europa (dar nu suficient:)), unele dintre cele mai dragi amintiri care imi provoaca o emotie puternica, raman legate de frumoasa Alsacia.

Destinatia prezentata in acest articol, abatia Sainte Odile este mai putin turistica, pentru marea majoritate a romanilor fiind cvasi-inexistenta, si totusi am dorit sa o prezint pentru ca am simtit ca acest loc are ceva magic.

Asadar, abatia Sfintei Odile se afla in Obernai, pe varful unui munte de peste 750 de metri (Mont Sainte Odile), care ofera o priveliste absolut incantatoare.

Din pacate, eu am vizitat aceasta abatie in luna Ianuarie, cand natura era in stare de „hibernare”, dar cu toate acestea locatia in sine avea o vibratie aparte, iar peisajul rece m-a introdus si mai bine in povestea Sfintei Odile.

Nascuta in anul 662 in Obernai, Odile a fost fata ducelui de Alsacia, Etichon-Adalric. Cum acesta si-ar fi dorit un mostenitor si dezamagit de vestea nasterii unei fetite, care era si oarba, ii cere sotiei lui sa omoare copilul. Aceasta decide sa lase fetita la Manastirea de Palme. Primeste taina botezului la varsta de 12 ani de la episcopul irlandez Erhard, care are o viziune prin care Dumnezeu ii transmite sa mearga la aceasta manastire pentru a o boteza pe fetita. Aceasta primeste numele Odile sau Otilia adica „fiica a Luminii”, iar in urma botezului, fetita isi recapata vederea.

Ducele afla intreaga poveste, si induplecat de fratele sau si de dragostea raspandita in jur de Odile, o primeste in sanul familiei si mai mult, stabileste ca aceasta sa se casatoreasca cu un tanar principe. Cum Odile dorea sa se dedice vietii monahale, fuge si isi va petrece tot restul vietii sale la Manastire.

Sfanta Odile a fost canonizata de catre papa Léon IX, fiind celebrata de catre Biserica Romano-Catolica, precum si de cea Ortodoxa pe 13 decembrie, iar din 1946, Sfanta Odile a fost numita „protectoarea” Alsaciei. Peste ani, am aflat ca o particica din moastele Sfintei Odile a fost daruita Catedralei din Iasi.

Nu stiu daca povestea Sfintei Odile mi-a incarcat sufletul sau poate frumusetea aparte a acestei abatii ce emana liniste si serenitate, insa in mod cert acest loc mi-a transmis o vibratie cu totul speciala.

Mai mult, in regiune se afla cel mai frumos si impunator castelul din Alsacia, Castelul Haut-Koenigsbourg precum si rezervatia „Montagne des Singes” (Muntele Maimutelor).

In concluzie, Alsacia reprezinta o destinatie turistica demna de a fi luata in considerare, care abunda in obiective turistice diverse, oferind o experienta turistica bogata, si avand o incarcatura istorica, culturala si chiar spirituala aparte.

sainte odile - alsace - france

sainte odile- alsacia - franta

mont sainte odile- alsace

castelul haut koenigsbourg - alsacia

castelul haut koenigsbourg - alsacia - franta

haut koenigsbourg - alsace - france

Montagne des Singes - Alsacia - franta

Montagne des Singes - alsace - france

Categorii: calatorie in alsacia franta, calatorie la mont sainte odile, Château du Haut-Kœnigsbourg, Montagne des Singes, obiective turistice alsacia | Etichete: , , , , , | 2 comentarii

Calatorie in Colmar – oraselul alsacian rupt din basme

Colmar - France

Am trait 6 luni in frumoasa Alsacia; o perioada plina a vietii mele, in care am calatorit foarte mult. In fiecare week-end, indiferent de conditiile meteo, de starea mea de sanatate, sau de orice alte elemente de ordin extern, ne mobilizam sambata, dis-de-dimineata, sa plecam in descoperirea de noi si frumoase locatii.

Gandindu-ma retrospectiv, la o prima vedere, erau foarte obositoare aceste week-end-uri in care parcurgeam zeci bune de kilometri cu masina, dar pe de alta parte, este greu de imaginat cata energie imi dadeau aceste calatorii.

Asa se face ca, chiar in primele saptamani traite in Alsacia, ne-am interesat la localnici cu privire la cele mai frumoase destinatii turistice din aceasta regiune. Acestia ne-au sugerat sa vizitam intreaga regiune, intrucat fiecare oras sau sat are povestea lui si merita sa fie cunoscuta, dar ne-au indicat si cateva dintre obiectivele turistice cele mai importante: castelul Haut-Kœnigsbourg, Muntele Maimutelor (Montagne des Singes), Soufflenheim,… si musai Colmar. Orasul este al treilea ca marime in Alsacia dupa Strasbourg si Mulhouse, si este cunoscut in lumea intreaga pentru frumusetea lui aparte.

Asadar, Colmar a fost unul dintre primele orasele vizitate in aceasta regiune si a fost dragoste la prima vedere. Prima data, am vizitat Colmar la inceputul lunii Ianuarie, iar orasul inca mai era imbracat in straie de sarbatoare. Frumoasele casute tipic alsaciene erau impodobite cu ghirlande si beculete, iar ingustele stradute mai pastrau, pe alocuri, urme de zapada. Nu exagerez, dar parea rupt din povesti… un orasel deosebit de frumos si de animat de zumzetul turistilor veniti sa-l viziteze. Desi nu am vizitat niciun muzeu, catedrala sau vreun alt obiectiv turistic, am fost efectiv indragostita de intregul orasel, care parea, in intregime, un muzeu.

Ulterior am aflat urmarind un documentar pe TV5, ca anual se organizeaza o competitie in Colmar privind decorarea caselor de Craciun si ca cea mai mare parte a localnicilor investesc substantial bani, timp, si mai ales suflet, pentru ca locuintele lor sa fie cat mai „aratoase” in perioada Craciunului.

Imi amintesc ca as fi vrut sa pozez tot orasul, motiv pentru care, sistematic, ramaneam in urma grupului cu care venisem, pentru ca as fi vrut sa pastrez fiecare coltisor in poza si implicit in memorie.

Ba mai mult, la plecare, mare mi-a fost uimirea cand la iesirea din oras, am sesizat o copie a Statuii Libertatii din New York, inalta de 12 m, instalata cu ocazia sarbatoririi a 100 de ani de la ridicarea ei in America. A fost cu adevarat surpinzator sa intalnesc aceasta replica, avand in vedere arhitectura tipic alsaciana si foarte veche a orasului.

Apoi a doua vizita in Colmar a avut loc in luna iunie, cand ma asteptam sa gasesc oraselul de poveste putin stirbit de stralucirea adusa de ghirlandele multicolore si de beculete, insa am gasit o adevarata “gradina botanica”. De aceasta data, casele abundau de flori la ferestre, incat pentru moment, am simtit ca este chiar mai frumos decat il gasisem in Ianuarie.

In lumina razelor de soare, casele multicolore ale micutului oras erau si mai „vii”, incantandu-mi pe deplin privirea, iar ridicandu-mi ochii, fascinata de arhitectura bisericii Sfantul Martin, construita in totalitate din piatra roz, am descoperit inscriptia „Memento mori” („Aminteste-ti ca vei muri!”), si nu exagerez, dar pe moment, am crezut ca daca as muri chiar in acea clipa, as avea sufletul incarcat de atata frumusete si serenitate, incat moartea ar veni doar cat sa ma „trezeasca” din acest vis frumos.

Orasul este strabatut de canalele raului Lauch, creand la scara micro, La Petite Venise (Mica Venetie), iar o calatorie cu gondola pe aceste canale dureaza in jur de 30 de minute.

La prima vedere, Colmar nu reprezinta un obiectiv turistic in sine, motiv pentru care, de obicei, este integrat intr-o lista mai lunga, impreuna cu celelalte bijuterii turistice ale Alsaciei intalnite in ruta vinului, insa cert este ca niciunde nu am vazut un orasel atat de frumos, efectiv de poveste, care sa depaseasca chiar si cele mai frumoase clisee create de propria-mi imaginatie.
alsace - colmar

colmar -alsace - france

colmar -alsacia - franta

alsacia - colmar

colmar- alsacia - franta

Categorii: alsace, alsacia, colmar, france, la petite venise | Etichete: , , , , , , | Lasă un comentariu

Calatorie la izvorul Dunarii in Padurea Neagra

izvorul dunarii- padurea neagra - germania

Cu siguranta nu este una din marile destinatii turistice mondiale sau vreun loc de o frumusete aparte, insa importanta sa geografica este covarsitoare pentru Europa.

Cand in scoala generala am invatat ca Dunarea izvoraste din Padurea Neagra, mi-am imaginat la propriu o padure „neagra”, sinistra, in varful unui munte „batut” de vant, ceata vesnica si temperaturi scazute, motiv pentru care nu am cautat in mod explicit sa ajung aici.
Cu toate acestea, atunci cand s-a ivit aceasta ocazie, nu puteam sa o ratez.

Eram in primavara anului 2007, in Alsacia, si intr-unul dintre week-end-urile petrecute aici, am hotarat sa mergem in Germania – la Padurea Neagra.
Am cerut cateva detalii colegilor francezi referitor la ruta, intrucat vroiam sa mergem cu masina, dar am constatat cu stupoare ca de-abia isi aminteau vag de fluviul Dunarea… cum nu trecea prin Franta, destinatia nu era de prim interes.

Fara a fi descurajati de lipsa de interes manifestat de catre ceilalti fata de aceasta locatie si cu mult entuziasm in suflet, am plecat intr-o duminica dis-de-dimineata catre izvorul Dunarii. Drumul a fost fascinant. Am pornit de la o temperatura placuta in Franta, de inceput de primavara si pe masura ce inaintam cu masina prin Germania spre Padurea Neagra, peisajul era intr-o continua schimbare.

Dupa vreo 5 ore de mers, daca memoria nu-mi joaca feste am ajuns in …Padurea Neagra. Un micut orasel de munte, Donaueschingen, destul de linistit si „nepopulat”, cu o mare biserica in centru.

Am inceput sa ne intrebam daca am setat cum trebuie GPS-ul si daca chiar am ajuns la izvorul Dunarii. Nedumeriti, am intrebat primii doi localnici intalniti in centrul orasului, in primul rand daca in zona se afla izvorul Dunarii, iar in al doilea rand, unde il putem gasi.

Mare ne-a fost mirarea, cand cei doi localnici ne-au aratat la doar cateva sute de metri o biserica si ne-au explicat ca in spatele ei se gaseste izvorul Dunarii. Nu va pot descrie cu cat interes si cata surprindere am parcurs cele cateva sute de metri pana sa ajungem la biserica, pentru ca efectiv nu imi puteam imagina ca acesta este izvorul celui de al doilea mare fluviu din Europa. Dupa cum probabil va amintiti de la orele de geografie, Dunarea curge pe o distanta de aproximativ 2.860 km, pana la varsarea in Marea Neagra, prin 10 tari si avand afluenti in alte 7 tari.

Am ajuns la biserica, am vizitat-o intr-o liniste absoluta care te impingea la meditatie, si atunci am realizat ca „ceva” mare porneste intotdeauna de la „ceva” extrem de mic. Oamenii se dezvolta dintr-un embrion, fluturii din niste oua miniscule, iar fluviul Dunarea de la aceasta mica acumulare de apa, aflata in spatele bisericii.

Recunosc faptul ca am fost facinata, si nu pentru ca ar fi fost un loc spectaculos, ci pentru ca magia acestui loc consta intr-o normalitate la care nu m-as fi asteptat.

Desi nu de multe ori s-a intamplat sa ma simt mandra de a fi „roman” in strainatate, in momentul in care am descoperit tablita scrisa in limba romana, ce continea cateva date informative despre Dunare, alaturi de celelate 9 tablite scrise in limbile tarilor prin care curge, am constientizat motivul pentru care marele Nicolae Iorga spunea ca pentru Romania, Dunarea este „cea mai bogata in daruri”.

Trebuie sa marturisesc ca, desi nu am acordat o atentie speciala termenului „Donauquelle” (termenul in germana), a ramas printre putinele cuvinte germanofone, pe care inca mi le amintesc. Cum este stiut faptul ca partea subconstienta a creierului retine informatia pe care el o considera importanta, consider ca aceasta locatie, chiar a avut un mare impact asupra mea.

Stiu ca nu este o destinatie turistica de interes, dar senzatia pe care o simti ajungand acolo este unica!

biserica sf ioan - izvorul dunarii - germania

izvorul dunarii - padurea neagra

church st john - donaueschingen -germany

izvorul dunarii - germania

donauquelle -izvorul dunarii - germania

izvorul dunarii - padurea neagra - germania

izvorul dunarii

Categorii: calatorie la izvorul dunarii, Donauquelle, germania, izvorul dunarii, padurea neagra, st john church - Donaueschingen | Etichete: , , , , , | 3 comentarii

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.